marți, 31 mai 2011

Imaculatele psihoze [celei mai apropiate fiinte]

.... in declin rasar stamine infasurandu-si bratele peste sufletul tau, stamine drogate din praful solitar ce isi parcurge timpuriu vremea pana sa scapere intentii si sa seduca organe florale. Mistic condiment de lavanda amestecat cu sange pur ce se varsa prin crapaturile raiului tau, infrigurat si aromat, cu forme distinse capata un solemn simbol ce gradeaza raze aprinse in colturi umbrite.
Marcam capitole pe semne si developam vantul si falsele feline ce-si cuprind incheietura rasfirata prin spirite poetice, purtati de idealuri si adormiti de magicul cantec al ochilor verzi. Lumea stie ca eu nu exist, si sunt doar inchipuirea efemera pe care orologiul il curge printre evadarile sumbre ale trecutului din prezent.
Eu stiu ca intreaga ta chemare nu este decat un sunet frant de oboseala sorbit de buzele crispate de iubire si de gusturi funerare. Ai cerut sa-ti moara plansul printre romante lesbiene si sa-ti inchine lumanari de ceara ce cad pe suprafata pielii, decolorand-o , pete ingropate in epiderma ta subtire, plina de adancuri si lipsita de suprafata, viitoare pagina de scris, nuvele erotice sau romane gotice. In crang se lipesc momente intregind actualul , aripi inclestate, frustrate si grabite spre zboruri pe scara , pasind pe treptele imaginare ale constiintei tale, tu nu ai de unde sa stii cum noaptea devine salbatica si inselatoare, cum sufletul se zbate prin hotare si prin intarziatele seri. Nu ai de unde sa simti aroma-naripata a castanilor rosii ce isi pierd valente credule, pornite pe poteci de-ntoarcere. Da-mi mana si arde-ti nebunia , pastreaza-o intro cutine si daruieste-i furtunii sacrificiul dementei .
Amarui si nepotrivit ti-e caracterul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu