joi, 15 decembrie 2011

Ego

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie --
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine --
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.



                                                                      de G. Bacovia

luni, 5 decembrie 2011

Martorii dramelor



Rand de ceara

Am gasit-o ingropandu-si fata intr-o explozie de crini.  Daca ea stie sa-mi incante simturile cu fumuri ce creeaza dependenta, cu miros de liliac similar cu parul ei, atunci eu voi renunta la tot ce inseamna "bine".. Ea vrea sa-mi largeasca fundalul si adevarata nebunie. Ne finim intr-o lume infinita, avem un egoism dual si aromat. Ne-am cladit si ne-am darmat de mii de ori, am sorbit parfum din flori si ne-am dorit doar dragoste. Ne frangem firile ce se zaresc dincolo de apus si mai aproape de rasarit,  iar de la vest la est imprastiem idile.  Ne simtim alese din poezie si ne mandrim cu un statut elaborat, mistic, magic si alte cuvinte fantasmagorice. Incet , incet, degetele tale moi si sidefii vor atrage noi pasiuni care se vor ineca in negrija ta, vor deveni Iadul si Paradisul tau, asemeni Dorintelor si Poftelor.  Tu doresti ceva de la viata asta?- fluture sihastru, ucigator de tandru, tulburator de frumos.Doar sa-mi inchei momentele, si sa-mi distrugi temporalitatea, sau atemporalitatea.

In contur

Azi, am aflat ce este acela un "portret". O linie melodica pictata, ce seamana cu  , valul unei mari incantatoare, schitand un chip dement sau pacatos. Daca te-as fi facut din linii curbe, ai aluneca usor pe panza, apoi te-ai pravali pe jos, murind in propriile tale culori. Daca te-as fi facut din linii frante, te-ai sparge in mii de oglinzi, ti-ai frange intactul, iar ceilalti ar fi ras de tine.  Daca te-as fi facut din linii drepte, ai fi fost perfecta ca o autostrada, portret pictat din rigla, lipsita de trasaturi, culori vii, in sange te-ar paste agonia, infierbantata de melancolia sunetelor, ce proveneau din pensula.  Lumina ti s-a zarit pe fata, zambesti sau poate plangi.Nu cade perfect ca sa-ti vad expresia!. "Tu reprezinti toate pacatele pe care nu am avut curajul sa le fac", smintire dulce, ca duhul ce se scurge din ispite.  Aveai obrajii rosii ca un frunzis de toamna fermecator, precum obrajii insangerati. Iar ochii i-ai ingropat, intr-o mare adanca, fara fund, din care numai varful facarilor se mai vede. o ultima pirueta a focului. Motivul tamplei- adesea cufundat in gandire, in haos si in absente. Buzele tale picurau otrava peste fapturi candide, albe.  Iti ascunzi banalele lucruri impregnate in panza, un rid usor sfios ti se iveste pe frunte, arde si te doare!. Este extraordinar, pentru a largi orizonturile artei, transformam uratul in estetic. Pana si pictura influenteaza adanc o fiinta, patrunde in ea si o poseda, o lasa fara sange si fara respiratie naiva. Esti infinita!  Dar eu, stateam si ma uitam la imaginea ta proiectata pe o panza alba, si simteam ca-mi vine rau!