Tablou de toamna

 

Iti mai aduci aminte de primul sarut? Eram 2 suflete ratacite in cautarea fericirii si a dragostei...nu ne pasa de nimic, voiam sa simtim cum fiorii dragostei vibreaza in noi ca si corzile vechi ale unui instrument. Pasiunea la varsta aceea parea desprinsa din rai, prea tanara si iluzorie..dar traia in noi- ne bucuram de ea..
Prin asta, primul nostru sarut, agatat in amintirea bancii pe care stateam..plina de frunze si udata de ploi, imi traieste in inima si imi apare mereu in fata ca o fantoma trezita la viata dar care nu a fost moarta niciodata.Clipa acea neintinata se revarsa in fata mea de cate ori trec pe langa acea banca, langa acel copac..Cum as putea sa uit asemenea lucru? Tu si Eu, tabloul in care sentimentele isi spuneau cuvantul, sarutul acela nevinovat dar plin de valente .. inimile ce bateau in acelasi ritm, sangele ce clocotea in noi, timpul care ne sufla la ureche sa nu ne oprim, pentru ca se opreste el pentru noi.. ceva de vis!