miercuri, 27 aprilie 2011

pe sub epiderma

Sub pielea ei zaceau neatinse zeci de mii de simturi bine organizate in trupe care aveau ca scop cutreierarea intregului tinut misterios si bogat in valuri.sentimentale. Un ocol al trupului in 80  de zile.. ocolind prioritatile si imbatandu-se cu sclipirea sangelui in care se scaldau. Sub pielea ei rasareau radacini de panglici cusute in tesut din care coborau lacrimi , picurate din topirea ghetii sufletului.
Visez la singurul Univers alaturi de minciuni si dezamagiri , de care nu o sa am parte oricum, pentru ca doar visez. Frigul iernii amintea de duhurile salbatice care iti intra in respiratie si se prefac in aburi , fantome ce sar din corp in timp , in mine sau in cel de langa. Am obosit sa iti cutreier parul des si legat in codite impletite, asemanatoare graului..am obosit sa iti numar si clipirile . Sticla sparta se iveste in ochii tai, acoperita de jaluzele maro ce iti impiedica uitarea . Mai putin, tot mai putin... ajungi sa te prefaci in cenusa de culoarea absintului, abandonata in santurile de care te fereai sa cazi cand erai in culmea fericirii. Grave cercuri ti se ivesc pe fata, zi afurisita de frig temperat, cu caldura ce loveste miseleste chipul.
Gust de tiramisu reiese din gura ta, atunci cand este desfatata cu alta gura mai putin aromata... cred ca doar mai dulce.
Cine te-a invatat sa descui cuferele amintirilor tuturor? Esti cumva altcineva ...alta persoana pe care nu o mai cunosc.

iti astern cuvinte langa trup

Sa nu cureti niciodata covorul de lalele. Asteapta sa se usuce sub privirile tale, pentru ca le-am pus acolo pentru tine.
De ce te consider cea mai importanta persoana? stii sa pictezi norii fara pensula si fara culoare si mai ales esti o nestemata care devine pretioasa pe zi ce trece.

Alaturi de persoane deosebite am invatat sa numar atatea clipe frumoase, neluand in seama oamenii cu autoportretele in mana stand la coada pentru ceva anume. Asteptam sa zboare fluturi roz nascuti din coconii ce atarnau ca niste lacrimi de piatra sub fiecare frunza. Am zburat peste oras tinandu-te de mana. avand incredere ca nu aveai sa imi dai drumul, si daca imi dadeai cadeam peste o mare de fulgi ce stateau lipiti de cer. Cel mai frumos lucru este sa te trezesti cu fata intr-un cearceaf plin cu petale de zahar in care s-au adunat multumiri, recunostinte si iubire. Iei micul-dejun pe tereasa din care ies vrejuri de flori si fructe. Am sa iti gust in palma orice imi dai ca un scatiu dupa ce ii castigi increderea.. alaturi de membrele tale ma simt in siguranta . stiu ca vei inlatura orice strop de ploaie  si orice gand rau

marți, 26 aprilie 2011

anotimpuri nelimitate

Dulcele apus de jos seara.. cand luna se clatina intre disperare si bucurie de asalt in lumea noastra spatiala.
In apusurile din acele seri de joi poti vedea luna in toata splendoarea noptii, in acele seri se nasc mii de fluturi bezmetici care iti circula pe langa ureche.Acele vise de primavara isi aduna aromele si le arunca din puncte inalte exact in capul visatorilor turmentati de absenta lor.
Ador apusurile de primavara cu miros de vara si cu esenta de anotimp-uitat-de-secole, in care oamenii isi vad de treaba .. ei sunt acei oameni care nu gusta din deserturile oferite de zile insorite si de nopti mult prea reci de aprilie sau poate de mai.
Asculta ciripitul crengilor ce se agata de parul trecatorilor, blestemand natura si toata constructia sa. Dulcele vin din boabe de struguri nenascute , iti aluneca pe buzele subtiri si iti imbata cavitatea bucala cu acreala si culoare. Adierea usoara din serile de joi te fac flegmatic sau poate melancolic, adulmecand mirosul strazilor udate de roua diminetii ce inca se pastreaza in pietris.
Zece sau un numar nelimitat de ganduri iti tulbura linistea ce se coboara spre valuri pentru a putea fi purtata de oceane sau mari. Visezi la trecatorii ce ies din teatre sau din cinema-uri, cuprinsi de febrilitate , entuziasmati sau poate tristi de ceea ce au vazut si nu le-au atins asteptarile. Oameni stersi si fara imaginatie coboara din tramvaie, ei nu observa dulcea primavara, dulcele apus sau dulcea soapta a anotimpului trecator.

As vrea ca vantul rece sa nu se opreasca odata cu caderea noptii.

luni, 25 aprilie 2011

rime si haos

Daca incepi sa scri din martie si termini in septembrie te poti considera poet. Formeaza rime incrucisate din praf de stele si rime albe din lastari de struguri. Aduna'ti toate amintirile si leaga-le intr-un colier pe care il atarni de gatul copilitelor de pe strada.Din acest la-gat-legău se vor desprinde flori de tei si ramuri inguste de dud. Aduna-ti clipele de neuitat din cartile citite si asterne-le intr-o cutie de carton din lemn de Sicilia , pastreaza-le si apeleaza la ele cand rimele ti se vor sterge din stilou.
Pastreaza in rama fotografii cu apusurile care ti-au marcat privirea. Apleaca-ti parul mirosind a parfum sec de toamna-iarna sa-ti mature genunchii goi si transparenti. Alege-ti cuvintele cand descri natura pentru a adauga esenta rimelor tale ce improspateaza imaginatia persoanelor care iti citesc poeziile.Poti arunca petale pe drumurile care au fost martore venirii si plecarii tale pentru a impregna trecutul si amintirea in tot ceea ce atingi.Draga poetule balansat intre trecut si viitor, alcatuit din rime inverse si fugarit prin cosmaruri de silabe si masuri ai ajuns in punctul in care te poti considera batran de atatea imaginatii si priviri spre elementele ascunse oamenilor normali din viata de zi cu zi.

bagaj de vise

Cand cadem printre ecuatii si ne prindem de sirurile de radicali ascunsi dupa cifre mult prea vizibile ochiului neformat ajungem sa ne gandim ca viata este doar o ipoteza. Prea devreme ne construim teoreme inspirate din cele matematice ale geometriei uniforme care ne acopera viata. Sa lasam deoparte toate aceste formule de calcul si teorii plictisitoare fara sfarsit si sa ne aruncam in rutina ce ne ineaca de cand ne-am nascut. Ajungem pe acoperisul caselor care vor fi inghitite de ape sau poate de flacari si multumim ca am scapat cu viata , inainte de vreme. Prea des pasii ne poarta spre meleaguri trasate cu rigle deformate din care se desprind maracini si insecte carnivore care ne vor sufletul. Dupa calatorie, ajunsi in tara viselor mai ai energie cat sa te ti cu dintii de marginea puterii si sa ajungi in varful nucilor cu coaja violet din care te desprinzi si cazi pe o iarba mult prea deasa care iti intra in urechi. Au trecut 12 zile din care desprinsi de realitate ne avantam in lumea numerelor ce nu ne lasa sa traim. Ne dam demisia din matematica si preferam romana, care la randul ei ne acopera cu litere care mai de care, rugandu-ne sa o iubim. Numerele si literele sunt formate din noi si noi suntem  formati din ele.

duminică, 24 aprilie 2011

pana si lucrurile banale au o importanta

Valuri de ciresi ajunsi la maturitate imi strapung mintea alungand-o spre cele mai indepartate tarmuri de nisip fragil desenat pe sticla dunelor.  Ajunsa in departate ma pierd in inutilitatea lucrurilor inconjuratoare: cearceaf-zmeu-lacrimi-capsuni-table'de'sah etc. Devin nemuritoare odata cu apusul soarelui, si mor odata cu chemarea valurilor oceanului spre campurile de corali lipiti de fundul apei. Ador sa mor in bataia vantului aspru care imi supara hainele si mi le lipeste de anumite parti ale corpului.
Visurile neimplinite imi insenineaza fata, doresc sa le implinesc eu..dar cine sunt eu?
Un pion pe tabla  de sah de mai devreme, sau poate un clopotel dintr-un buchet de zambile..sau de ce nu, pot fi si greseala gramaticala..
Imi complic prea mult viata cu virgule si ghilimele de rigoare..ma impiedic de puncte puse aiurea in romane politiste, cu dorinta de a claca pentru a ajunge cine-stie-unde... m-am saturat si de semnele de intrebare puse in orice moment.. oamenii stiu ca ele nu au rost si nici raspuns. Ajunge! nu suntem la ora de roamna, ci la ora de inventat aberatii adolescentine.
Gratie evitarii care m-a facut sa pasesc peste detaliile plictisitoare din viata unei... persoane, persoana mea.

Ambitii la culori

..Din culorile curcubeului nu au mai ramas decat pete nedefinite de cerneala albastra. Calimara s-a rasturnat iar sangele stilourilor s-a aventurat peste curcubeu, desfigurandu-l. vapori de nori albastrii se scurg pe peretii cerului . Ademenesc senzatii neclare de sentiment obosit , alergand timpul in lungul si latul foii. Mi-a alunecat pixul din mana, a cazut si s-a spart ... s-a transformat in materie prima.. aleg in locul sau creionul, lemnul de artar imbibat cu parfum de liliac rosu ce ii strabate nodurile imperfecte din care este alcatuit. Pun mina pe foaie si un zgomot stupid imi zgarie timpanele. Mina si-a cantat muzica , violandu-mi urechile cu sunete barbare de "mina pe foaie".
Greselile repetate sunt cele mai perfecte pentru rolul de "drac" din capodopera mea desenata. Creatii se scurc incet ca si secundele unui ceas brazdat de vechime, lungind minutele si latind secundele.
Hei curcubeule, ai devenit o amintire. Etericul tau parfum revarsat din dungile concubine ametesc culorile si le indeamna la sinucidere.

alta zi in sufletele reci ale oamenilor

Ai rugat cerul sa se coboare pentru a-ti aduna stelele verzi colorate de la nuanta ochilor tai. Bei cafea cu gust de scortisoara in care nu are ce cauta laptele, iti aduni amintirile de pe drumurile calcate in picioare de pantofii fara sirete. Cauti intelesul cuvantului "fericire" in dex dar nu reusesti sa intelegi nimic dintr-o adunatura de propozitii. Cauti si in prafuitele carti din care s-au nascut molii  care apoi s-au inecat in praful aripilor lor.. Nu reusesti sa gasesti purul inteles al cuvantului, apoi afli ca adevaratul inteles este in tine. Te oftici si iti tragi o palma. Ti-a ramas o urma de regret pe obraz pe care incerci sa o stergi cu toate solutiile pe care le ai la indemana. Ai casa goala, la fel ca si corpul care zace indoit pe podea.. acoperit de frunze si de liniste. Iti auzi cafeaua cum picura din ceasca pe podeaua insufletita de tine. Cazi pe ganduri dar nu iti rupi mainile,  ci capul care se pierde pe scarile ierarhice ale trecutului tau. Trezeste-te odata si aduna-ti privirile pe care le-ai imprastiat in celelalte lumi. continua sa iti bei cafeaua, se raceste iar scortisoara devine mai amara decat veninul.
Nu uita, nu esti decat un strop de ura intr-un ocean de iubire. Zambeste!

cuvinte dintr-o carte fara noima

Si-ai inghetat sub albastrul norilor... pierdut in spatiul sufocat de oameni pierduti de ganduri si sentimente... Vrei sa incerci sa te urci pe spatele unui munte cocosat de bataile soarelui care ii dezghetau lacrimile pietruite in adanc.Iti versi amarul in  locul renasterii, sufletul iti este mai gol decat un pahar insetat.... - calatorind pe astfel de meleaguri iti aduci aminte de cartea "Singur pe lume".. astepti sa fii salvat de fluturi si purtat pe aripile creionate si sterse in acelasi timp..Visezi absurd si crezi ca ai mai multe vieti decat o pisica turbata. Te inseli daca tu crezi ca soarele straluceste doar pentru tine colorandu-ti parul mirosind a fum de iarba verde arsa. Esti mai umil decat  un strop de roua adunata intr-un borcan, esti mult mai umil decat o banca pe fata careia persoanele isi imprima fundul. Aerul rece ti-a inghetat iarasi narile atunci cand ai pasit spre munte. Esti reticent cand vine vorba de soapte.. ti le spargi pe fata dand cu pumnul ..iti izbesti oasele unele de altele, amestecate ca intr-o salata din care nu te mai saturi.. Ai inceput sa te hranesti cu vorbe goale, stomacul iti canta de zori la ureche.. indiferent cu persoana de fata ajungi sa speri la zero vise si la infinite idealuri...  Deja te agati de betia lunii care varsa asupra capului tau duhoarea alcoolica din care iti dau lacrimile.. Iti copiezi lumea din cartea vietii tale si ii dai un nume zapacit . Nu regret ca te-am creat asa..

Sa va dau eu sfaturi..

Haideti sa ne indragostim de simpaticele flori picurate din sperantele oamenilor care au uitat sa mai spere. Vrem sa le agatam in cuierele sortii apoi sa le uitam. Tristele si parasitele flori care au inviat  din atat de putina viata ne-au colorat sufletul pictat in alb-negru. Haideti sa ne indragostim de florile palide atarnate in parul amantelor nenorocite de vise subrede care aluneca spre ocean. Florile s-au intristat, lacrimand din plinul  golului absolut. De unde mai au lacrimi?
Le-am picurat roua peste buzele petalelor si le-am sarutat.. le-am uitat intinse pe masa... s-au ofilit sub privirile timpului care radea in hohote de ele, de ofilirea lor continua. Le-am iubit mai presus , m-am indragostit de albastrul, rosul, galbenul, rozul care le acoperea intimitatea.... m-am intepat in ace iesite in evidenta din atata ura pentru oameni, pentru mine.
Astept sa va indragostiti si voi de uratele si sublimele flori . Au asteptat atat de mult samanta de iubire rasarita din apus.
Nu , nu mai vreau sa stam de vorba.. vreau sa ne indragostim!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Maybe next time

Totul a inceput cu o foaie de hartie alba, rupta din caietul tau..pe acea foaie alba ma nasteam eu..ma nasteam din mainile tale de artist..  Ai incercat din prima ta opera sa ma creezi pe mine.. ai incercat cu linii frante , apoi indoite pana ai revenit la linii armonioase. Incetul cu incetul, ma construiai  in fiecare zi mai mult, bucata cu bucata.. Mi-ai desenat corpul asa cum voiai tu sa arate, liniile imi descriau trupul stiut doar de tine.. Te-ai oprit o clipa la chipul meu... te gandeai "oare cum sa te desenez?"... luai tot felul de reviste, te uitati la contururile celorlalte fete, voiai sa extragi unul.. sa mi-l faci mie.. ti-am zis " nu vreau sa fiu ca altcineva, fa-ma unica, din imaginatia ta..imbina elementele placute tie" dar nu m-ai auzit.. eram doar o pagina rupta, jumatate desenata.
Dupa ceva timp, ti-ai imaginat ceva, diferit de ce vazusei.. m-ai desenat in intregime acum.. Ce urmeaza?
Spuneai ca ceva lipseste... apoi ti-a dat seama ca desenului tau ii lipseste culoarea.. Ai luat creioanele colorate din sertar si ai ales cele mai reci culori.. vroiai sa ma infrigurezi, sa ma racesti de tot ce simtisem pana atunci..
M-ai desenat, culoare peste culoare..intreg sceptrul culorilor dispretuiroare erau peste mine..ma invadau..ma descriau rece si indiferente..eu nu eram asa..dar ai insistat sa ma transform intr-un ghetar din cauza culorilor care mi-au racit treptat inima..
M-ai colorat si apoi ai privit intrebator spre mine.. Dupa expresia ta mi-am dat seama ca nu pusesei nici un sentiment in desenul tau si ca oricand puteai sa ma arunci ca pe o alta foaie de hartie. Spre surprinderea mea nu am ajuns in cosul de gunoi.. Eram prima ta creatie si voiai sa ma pastrezi.. m-ai lasat pe masa pana a doua zi.. Ma impacasem cu ideea ca macar apartin creatorului meu..si ca nu voi fi o  " creatie esuata"..
A doua zi ai venit plangand .....plangeai fara motiv..rezemat cu capul de coltul paginii mele..doua-trei lacrimi ti-au cazut pe foaie deformandu-mi aspectul.. Lacrimile tale s-au imbibat in pagina mea, in mine..m-ai intristat si pe mine..dar eu nu aveam lacrimi sa plang..nu ai vrut sa mi le desenezi cu toate ca iti ceream cu disperare sa o faci, pentru a ma descarca. Nu ai facut-o..Chipul creat de tine, era vesel... dar nu aveam de unde sa stiu ca asta avea sa ma coste mult.. Infuriat ca iti zambeam in timp ce plangeai, m-ai luat cu furie de pe masa si m-ai rupt in zeci de bucati, din care nu au mai ramas decat nuantele reci ale culorilor.

vineri, 15 aprilie 2011

Rain rain go away- come again another day

Ce este pentru tine ploaia? Siroaie de picaturi cazute din cer. Lasa-ma sa iti spun eu ce este ploaia.
Atunci cand cerul este trist, isi aduna norii care incep sa planga, ploaia nu reprezinta decat lacrimile rezultate unei tristeti mari. De ce nu dansezi prin ploaie ca si ceilalti?
Tu ai inteles ca nici tu nu ai vrea ca cineva sa iti danseze printre lacrimi.Iubesti ploaia si nu te bucuri de tristetea din ea, dar stai privind-o ore in sir cum se scurge, cum scapa de tristete, chiar daca tu inca mai pastrezi acest sentiment.
Stau si te vad cum suspini cu fata lipita de geam. Ma indrept cu pasi micuti spre tine, dar imi faci semn sa ma opresc.. ma intorc la locul meu si te privesc din nou. Te inteleg, vrei sa fii singura, cu ploaia, sora ta geamana care te viziteaza ori de cate ori ti-e sufletul amar.
  Trebuie sa recunosc, nu imi face placere ca ceva te priveaza de mine, vreau sa fiu cu tine cand ploua, cand bate vantul, cand ninge si cand este soare. Dar ploaia te ia de langa mine, vrea sa o insotesti in dansul circular de pe geam, stropii mici iti aluneca pe obrazul inca lipit de sticla cea rece.
Imi place sa fiu cu tine in bataia vantului.. el iti alearga prin par, iti scutura hainele, iti fluiera pe la urechi.. tu razi, esti nostima!
Imi place sa alerg cu tine prin zapada, sa te arunc in ea ca intr-o baie de fulgi albi...
Ador sa iti vad chipul in bataia soarelui arzator... chipul sa iti fie luminat, inseninat si vesel.. Ador sa te sarut in timp ce imi soptesti "cat de frumoasa este vremea"..
Dar in ploaie esti atat de ...schimbata.
                                              [va urma]

joi, 14 aprilie 2011

I feel You

Traim in lumi identice dar totusi diferite, ne diferentiaza tendinta de a visa, ne diferentiaza supradoza de dragoste pe care ne-o injectam zilnic, ne diferentiaza lumea din noi.
Diferenta se refera la febra sentimentala care ne chinuie sufletele, nu zic ca tu iubesti mai putin, si eu mai mult, dar esenta din iubirile noastre este atat de diferita[....] Iubirea ta este  blanda si luminoasa, inveseleste natura, aduna zambete si imparte bucurii. Iubesti atat de simplu si atat de complicat. Iti place sa te plimbi prin vant, sa iti infrunti fusta care vrea sa te dezbrace , sa iti certi parul ca nu iti sta aranjat, sa razi atunci cand un val de frunze uscate te inveleste ca intr-o aura..  Soarele este indubitabil mult mai  inferior zambetului tau care
se face invidiat de toate stralucirile si licaririle din Univers. Iubirea ta sufoca atmosfera cu bunatate, sinceritate si ... sentimente neintrecute. Iti descriu iubirea ca pe o muza a vietii mele, esti perfecta inchipuire, iluzia mortala, taina ascunsa, esti dragostea din cuvintele nespuse inca..
Imi va lua o viata sa iti descriu iubirea, atat de pura si frumoasa, dulce si eterna, miraculoasa si copilareasca..
In fiecare moment incepi sa iubesti din nou, pana si un ultimul  fulg din norii care candva au fost..iubesti zborul pasarilor maiastre, iubesti vazduhul secular care te incanta ori de cate ori il privesti, iubesti ultima frunza batuta de vant, iubesti apa cristalina din izvorul antic ce statea parasit, uitat de lume..numai tu puteai sa te indragostesti de el.. Iti venerez iubirea, clinchetul cuvintelor si armonioasa prezenta.
In schimb, spre deosebire de iubirea ta, a mea este tomnatica... greu descifrabila pentru timidele tale ganduri...
Nu vei adora niciodata iubirea mea, este atat de inestetica, atat de ruginita si atat de profunda, incat iti este frica sa privesti spre ea.
Descrierea iubirii mele o poti face numai tu, doar pe tine te iubesc in felul acesta, doar tie iti  pot impartasii adevaratele mele sentimente.. la fel ca si tine, iubesc pasarile, iubesc cerul, iubesc frunzele ce se lipesc de trotuar atunci cand suflul naturii le tortureaza, iubesc muzica traita prin tine, iubesc frumosul si perfectul.
Dar nici o alta iubire nu se compara cu iubirea pentru.... persoana ta, te iubesc in timp si spatiu- in fiecare secunda din timp, pe fiecare strada pe care trec, in fiecare mod imposibil si fara incetare de-a lungul timpului..

In sfarsit,  fac referire la aceleasi lumi pe care le traim, dar cu o alta conotatie... iubirea pura se alatura iubirii prafuite de timp.. Iubirea moderna se alatura iubirii demodate...Lumea ta se alatura lumii mele.. pentru a crea Universul.. - in care vom trai pana la ultima suflare.

marți, 12 aprilie 2011

Noaptea, magica simtire

Fraza incepatoare.....

Gratioasele minute se scurg pe peretii inrositi de sangeriul soarelui.. Razele lui se picteaza pe peretii mei, transforamandu-i intr-o imensa plansa de desen. Minutele se scurg, la fel ca si vopseaua razelor de pe pereti..
[....] S-a inserat, totul s-a sters, timpul s-a oprit. In locul batailor ceasornicului imi aud bataile interne, mai pronuntate si mai zgomotoase. Discursul timpului s-a incheiat iar noaptea si-a patruns in drepturi.
Noapte instelata, de stele pictata, pe cer infloritoare si minunata zare pe care mi-o oferi asteptand sa treaca ziua, sa te vad.. Ies pe balcon, imi lipseai si iti lipseam. De ce ai intarziat asa mult? Trebuia sa mai indur mult rutina zilei? Esti mai adanca si mai enigmatica decat ziua..imi oferi placeri nebanuite.. tu, noaptea mea pierduta..
Nu conteaza ca scena ti-e acoperita de nori sau ca luna iti vibreaza intunericul, razele ei sunt asa naucitoare incat ador chiar si picul de lumina care intervine intre mine si tine.. Noaptea, astrul viselor mele, motivul pentru care ies sa iti observ formele nemarginite si in negru invaluite. Vorbesc cu tine si nu imi raspunzi, esti confidenta mea!. Ma iubesti si te ador, iesi la iveala pentru mine, ma astepti sa te admir, elogiul noptii ti-l ofer, esti unica regina intunecata autentica. Romantica ta stralucire imi lumineaza abisul. Esti atat de intunecata incat imi ia o eternitate sa iti descriu intunecimea..
Descriu romanta noptii, cantata de greieri, soptita de vant si ascultata de mine. Iti voi fi fidela pana cand ma vei acoperi cu totul , la sfarsitul eternitatii mele. Iti cant povestea privindu-te de la balcon, nimeni nu iti da importanta pentru ca esti motivul tuturor dezastrelor. Dar in povestea mea , esti motivul dezastrelor mele interioare, care se agata de tine si nu te mai lasa sa pleci..Mai ramai o clipa sa te privesc, cerul ti-e licarit de puncte diforme, iar cate o stea cazatoare iti mai anunta puternica influenta . Dar stai![....]
Trebuie sa pleci, pacat ca nu esti mai eterna de atat!. Razele de soare sangerii iti strapung iar intunecimea. Esti asa frumoasa privindu-te cum te spargi in miliarde de bucati.Imi pare rau, plec si eu, dar revin la balcon cand ai sa reapari.Adio!

Dispret si chemare

E timpul sa ma aduni si sa ma izbesti de bolta cerului pana crapa. Vrei sa crape si sufletul meu dar este atat de strans de tine incat nu poate sa crape fara sa te raneasca si pe tine, in fine...renunti la durere si ma lasi sa respir doza de libertate pe care o voiam din stransoarea ta..
Te uiti la mine cu ochii atat de tulburi, vrei sa ma patrunzi cu ei dar eu sunt o piedica pentru sagetarea privirii tale...Crezi ca o sa te urasc pentru toate astea, ca ai vrut sa imi crapi sufletul? Nu, ma simt legata de tine tot mai mult, dulcele divin.
Salutare ochi patrunzatori , nuanta policroma care va definesc imi tulbura vederea....
Detest sa te vad uneori, cu aceasi privire, cu acelasi suras si cu aceasi grimasa a ta. Dar cu toate acestea, mi-e dor de toate si detestandu-le ajung sa ma topeasca de dor.
Calde maini si reci cuvinte imi oferi, imi ingheti sufletul cu ale tale vorbe de mult uitate, reamintite pe parcurs, fara noima si logica, dar ma incalzesti cand imi atingi pielea. Crezi ca trupul meu rezista la pendularile temperaturilor? De ce trebuie sa ma transform in stana de gheata si apoi intr-o plasma numai din vointa ta?. Poate ca asa e dragostea, transformarea perpendiculara a tuturor esentelor si a starilor de agregare din noi.
Clipe sterse , suflate de vantul genelor  tale scuturate , risipite prin atmosfera din camera mea, le privesc tacuta si nu ma gandesc decat la locul destinat asezarii lor.. Petale intregi de cenusa s-au asezat  pe podea, astepand sa fie calcate sau sterse, asa cum odinoara ai calcat si tu ceva pretios in picioare. Prefer sa iti matur soaptele de pe podea si sa le pun in loc sigur, decat sa te imit calcandu-ti valoroasele cuvinte si expresii in picioare. Banal!

marți, 5 aprilie 2011

Am zărit lumină... - Marin Sorescu

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

vineri, 1 aprilie 2011

http://platea.pntic.mec.es/cvera/hotpot/lavoineb.htm

Frumosul din ochii tai

Cum ochii omului tresar atunci cand "frumosul" le apare in fata, de ce nimeni nu mai pune pret pe suflet? Care este esenta si miezul fiintei noastre? De ce ne consideram homo sapiens, fiinte cu valori morale daca rigidul aspect fizic ne ademeneste in satioase tentatii? Atunci cand desconsideram calitatea umana interioara ne desconsideram pe noi insine.. Privind cu frumusetea noastra interioara nu vedem decat alta frumusete in fata ochilor izvorata din noi.. de ce sa nu fim oameni frumosi si sa nu privim spre frumusetile fiintei si ne scaldam ochii in noroi? Fiinta umana este ca un mar, aratos si splendid la suprafata dar plin de stricaciuni in interior. Daca ochii nostrii privesc spre frumos, un mar simplu, modest ne poate incanta simturile gustative cu dulceata si savoarea sa, fiind nelipstit de vierme.  Nu doresc sa fiu o persoana superficiala, lipsita de adancimi dar ma ingrop in superficialitate de fiecare data cand arunc un ochi critic unei fiinte modeste si pun etichete nesocotind ca gresesc enorm. Dar nu vreau sa fie acest text o teorie scrisa, nici o lectie de viata ci o notare a ideilor mele... care oricum vor ramane ascunse in mine.