joi, 15 decembrie 2011

Ego

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie --
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine --
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.



                                                                      de G. Bacovia

luni, 5 decembrie 2011

Martorii dramelor



Rand de ceara

Am gasit-o ingropandu-si fata intr-o explozie de crini.  Daca ea stie sa-mi incante simturile cu fumuri ce creeaza dependenta, cu miros de liliac similar cu parul ei, atunci eu voi renunta la tot ce inseamna "bine".. Ea vrea sa-mi largeasca fundalul si adevarata nebunie. Ne finim intr-o lume infinita, avem un egoism dual si aromat. Ne-am cladit si ne-am darmat de mii de ori, am sorbit parfum din flori si ne-am dorit doar dragoste. Ne frangem firile ce se zaresc dincolo de apus si mai aproape de rasarit,  iar de la vest la est imprastiem idile.  Ne simtim alese din poezie si ne mandrim cu un statut elaborat, mistic, magic si alte cuvinte fantasmagorice. Incet , incet, degetele tale moi si sidefii vor atrage noi pasiuni care se vor ineca in negrija ta, vor deveni Iadul si Paradisul tau, asemeni Dorintelor si Poftelor.  Tu doresti ceva de la viata asta?- fluture sihastru, ucigator de tandru, tulburator de frumos.Doar sa-mi inchei momentele, si sa-mi distrugi temporalitatea, sau atemporalitatea.

In contur

Azi, am aflat ce este acela un "portret". O linie melodica pictata, ce seamana cu  , valul unei mari incantatoare, schitand un chip dement sau pacatos. Daca te-as fi facut din linii curbe, ai aluneca usor pe panza, apoi te-ai pravali pe jos, murind in propriile tale culori. Daca te-as fi facut din linii frante, te-ai sparge in mii de oglinzi, ti-ai frange intactul, iar ceilalti ar fi ras de tine.  Daca te-as fi facut din linii drepte, ai fi fost perfecta ca o autostrada, portret pictat din rigla, lipsita de trasaturi, culori vii, in sange te-ar paste agonia, infierbantata de melancolia sunetelor, ce proveneau din pensula.  Lumina ti s-a zarit pe fata, zambesti sau poate plangi.Nu cade perfect ca sa-ti vad expresia!. "Tu reprezinti toate pacatele pe care nu am avut curajul sa le fac", smintire dulce, ca duhul ce se scurge din ispite.  Aveai obrajii rosii ca un frunzis de toamna fermecator, precum obrajii insangerati. Iar ochii i-ai ingropat, intr-o mare adanca, fara fund, din care numai varful facarilor se mai vede. o ultima pirueta a focului. Motivul tamplei- adesea cufundat in gandire, in haos si in absente. Buzele tale picurau otrava peste fapturi candide, albe.  Iti ascunzi banalele lucruri impregnate in panza, un rid usor sfios ti se iveste pe frunte, arde si te doare!. Este extraordinar, pentru a largi orizonturile artei, transformam uratul in estetic. Pana si pictura influenteaza adanc o fiinta, patrunde in ea si o poseda, o lasa fara sange si fara respiratie naiva. Esti infinita!  Dar eu, stateam si ma uitam la imaginea ta proiectata pe o panza alba, si simteam ca-mi vine rau!

luni, 24 octombrie 2011

Frig de tine

Cineva, dar nu stiu cine, ti-ar fi descris ideile ce curand au trecut prin capul meu. Are sa fie vreme pentru tot, dar mai ales pentru sinceritate. Are sa fie un artificiu legat de un amor hidos.. sau are sa fie un simplu gand ce mi-a dat fiori..un gand ce s-a pastrat intact " de ce iubeam?" Un circ ieftin are sa ma amuze din ce in ce mai putin, sau sa ma vanda unor clipe ce nu le pretuiesc.
Acum incerc sa plec cum n-am mai incercat nicicand, n-am reusit sa ma abtin...Momentele ce-mi botezau viata cu fericire s-au scurs.. s-au ars si s-au ascuns de ieri si azi. Prezenta lor inunda absenta ta. astfel, are sa fie mai putin din toate : dor, dezamagire si durere..
Cu al tau aspect erai tulburator de mandra, ca plumbul ce atarna peste pleoape si nu le lasa sa respire.. un tulburator de frumoasa nu infatiseaza darul tau, ci darul ce s-a nascut prin tine. oricum, intr-o comedie de fundal, povestea asta pare o scrisoare. Scrisorile nu sunt fidele despartirii , ale durerii sau ale deceptiilor, ele indica podul legaturii ce se lasa peste doua entitati. Afirm cu tarie ca dragostea-apusa de mai sus, este oglindirea dragostei ce va rasari din tristete.. se va preface in alb si va intruchipa o lume calda.. un teatru de papusi romantice in care " tu si eu" vom fi doar spectatori.
Ce trist se asterne toamna peste lume, ce trist mai bantuie prin noi, prin tine si prin mine. cutraierandu-ne astazi, superbul, maine, ... si clipa cand iti va saruta obrajii cenusii de frig, te va cutremura un dor bizar de tot ce-a fost si n-are sa mai fie.

miercuri, 19 octombrie 2011

Octombrie , 19.

Octombrie...
Era o luna mult prea stearsa, iar ea o ura.. Ii ura frigul si matasea, ii ura inghetul ce sosea totdeauna mai devreme, ii ura singuratatea si indiferenta.. Avea o rautate inexplicabila in privire, stingea totul, aprindea intrebari si mici curiozitati banale. Ii placeau ploile, o stropeau pe glezne si alerga fericita sarind si zdrobind stropii. Curgea veselia pe ea iar teama de octombrie se risipea, ca o lumina in intuneric.
Ea, adora sa priveasca sfarsiturile, sa cante dragoste si sa evite lunile de toamna; avea o usoara amnezie in legatura cu anii precedenti, iubea si ura totul, mai mult sau mai putin.
Era mai mult decat constienta de prezenta dansului de zgomote ce ii rasunau in urechi, erau poate vocile unor oameni ce fugeau de vant afara, tipetele unei groaznice intamplari, cantecele adormite, sau poate erau limbile de ceas ce ii aminteau ca timpul nu asteapta dupa nimeni, iar acea zi trista de octombrie, se sfarsea..

Dar urmau altele...

sâmbătă, 6 august 2011

Basm la lumina lumanarii

Imi place sa te iubesc in amurg..
  Atunci stiu ca noaptea va fi rece si ma voi incalzi in bratele tale..
Dar..sper sa nu atarne moi si palide pana la pamant, am nevoie de ele...
Poate cateva soapte ti-au destainuit ca vreau sa te am, sa te adorm printre saruturi si sa iti astern atingeri peste trupul ascuns de frig prin umbra mea..
Am mii de patimi ce vor zbura deasupra ta, se vor rataci si vor cadea in alte patimi, bete de dragoste, fricoase si sensibile. Te voi atinge usor cu buzele pe piele, iar parul mi se va lipi de obrazul tau cald, incercand sa-l cucereasca... spasmele iti vor stapani  corpul in minute intregi de agonie, iar in ureche  iti va suna doar : "pierde-te!"..

miercuri, 20 iulie 2011

V.

Aici stau eu, si-mi dezvolt nelinistea fata de iubire, mazgalita pe peretii unei cladiri , ascunsa si dusa departe de mine.. plictisita si enervata de idei.O iubire posed, doar una, ce sta la locul intalnirii si se raceste, e rece si calda .. cat de straina e de mine si de propriile ei frumuseti.. Mi-e teama de fata aceea care ma va smulge din fum si ma va arunca pe aleea ei ingrozitoare.
Sunt clipe necesare adormirii si caderii in alt taram inghetat si fredonat de guri neintelese. ce-si traiesc viata prin umbre, crini si epitete.
N-am nici un motiv sa ma plang, dar plansul are un motiv sa se verse, de dorul iritat al femeii ce ma iubea. sau poate asa credea ea!Din zori si pana la apus , rasareau muguri de iubire in inima ei, dar se aseza ninsoarea umeda si ii alunga ..unde? In unele orgolii , poate.Dar probabil ca ii voi aminti cum ne imbinam si ne saturam de trupuri, renuntam la ele, iubeam cu sufletul.. totusi. a trecut un secol de atunci.

sâmbătă, 16 iulie 2011

vanitate in primele cuvinte

Si cat de asteptata te lasi atunci cand aerul devine nul cand nu-l respiri, si sufoci intregul Univers. Nu vreau sa fii o cheie care se invarte in usi diferite, nici o creatie erotica dupa care suspina multi iubitori de litere
 E asa usor sa te imbraci in iubire si sa o lasi la vederea ochilor retinuti , e asa usor sa iti cresti patimi in par si sa il lasi sa amageasca fantezistii ce te vor in mod grosolan.. Esti senzitiva , asemeni unei pene ce se asterne pe un suflet indurerat, esti singura careia nu i se pare absurd sa priveasca un rasarit cu aceiasi ochi cu care priveste un apus..
Condamni teorii si le sustii doar pe ale tale, esti ca un monument care este rapus de tacere cand i se cere sa vorbeasca... ai reusit sa ucizi un sinonim si sa prefaci cuvintele in gesturi.

unexpressed

Eu nu te vad ca pe o ramura de spini, atarnata de capul unui inger, esti un simplu gest necugetat...surprins in nevinovatie  si exprimat prin nobile cuvinte.. cuvinte reci si indiferente, aprinse de flacari libere si prost alcatuite estetic..
Curand si praful o sa plece, de pe grabitele carari ale unui oras ..in zi cu ploaie, zi cu soare, cu nervi intinsi ca 2 coarde de otel, luminate de becuri si lampi stinse din cauza intimitatii pe care o cere un sarut intr-un cuplu intins la umbra...Si ce intelege lumea prin sarut? Doua bucati de carne ce se dezmiarda intr-o noapte.. sau un infinit de spasme ce strabat trupul inocentelor fapturi. Din cate note muzicale sunt formate buzele si mai ales ce cantece redau intalnirea celor 2 perechi de forme semi-lunare?. Ele sunt atat de familiare dar se privesc ca 2 straine si se simt in ritm diferit de senzatii .
Filozofia buzelor este crunta si neinsemnata pentru tine si pentru ceilalti , si nici eu nu o apreciez foarte tare.. Prefer sa ii zambesc ironic "ei" si sa o conduc in confuz decat sa ii ofer ocazia sa imi priceapa cantecul ce-mi zace pe buze..
Privelisti din cafenele te readuc la viata si te despind de lucruri mai putin normale ce se astern pe chipul tau ca o ceata, trecut pasional si emotiile reintalnirii cu luna octombrie.
De ce-ti tremura obrazul la idei de toamna si de ce fugi si te ascunzi ca o frunza intr-un plop de linistea dramatica a linistii? Se vor pricepe toti la decodificarea sentimentului grosolan ce domina  doar in sentimentalisti si in inimi sensibile , condamnate la tacere si suferinta pura, dispretuind arficialul chiar si in sezoane.

marți, 28 iunie 2011


Cuvintele care definesc dragostea sunt mai lipsite de logica decat restul ...

Morgan Page - In the dark

Asculta mai multe audio diverse

Read You

Am nevoie de un abuz, de o diversitate a gandurilor tale si de un moment prielnic pentru a-ti impiedica agoniile straine sa-ti patrunda in minte , te seaca de gesturi deschise si de plans. De ce citesti carti care ma cuprind pe mine? Gesticulezi pareri si deschizi ferestre cu "noi eram".. moravuri anulate, curse prin peretii incaperilor aflate la orizont, perpendicular trase pe suprafata ta, fericite moravuri disperate de lumina, ucise in trei atomi, scrise in carti de sexe diferite, publicate pe fetele stinselor lumanari ce suspinau odata cu ochii celui ce citea torturi in amurg si gasea amuzant un lastar de mar. Dormi cuprins de miezul noptii, jalnic strans intre bratele prelungi ale norilor, ocazii de crima si refren frant in versuri, fara maniere, mai aproape de cuprinsul povestii.
Priveste euforic golul si pustiul cuvantului Singur, prefa-te ca inseli mizerabil un cuvant rostit de mare, sopteste falsitati necuvantatoarelor credule si stabileste un fundal al rasului, defunct..Din vina ta, picura printre virgule seceta frumoaselor culori, unite si despartite de logica profunda a adunarilor meschine din fata propozitiilor, salutate de la geam prin treceri de mana prin par, ce de virgule certate de vremea de afara.
Care este diferenta dintre virgula povestii mele si tine? Statuia miscatoare care te defineste infrunta eternul punct pe care virgula isi odihneste caracterul.. Iar incepi sa te inconjori de persoane la plural, fara igiena si fara urme de pantofi pe bulevard.. De cate vieti ai nevoie sa iti traiesti declinul?De vieti reintoarse, de vieti abatute fara putere de apus, sau doar de vieti incalzite la flacara iubirii, imprumutand finitul din infinit.
Dragostea din tine este nemarginita sau se masoara cu ajutorul matematicii?Daca te compui din cifre risti sa te pierzi prin mintea geniilor, sa devii experimentul lor si al teoriilor surescitate.Intri in coma prin cuvintele literaturii si iar te legi de istoria nemuririi fiintei tale ce atarna de pragul usii. Putin spus "ai incetat sa existi" .. cel putin in tangoul frazelor de mai sus.

vineri, 24 iunie 2011

Fapt.

Dialog printre jaluzele, priviri incete si personificate navalesc in scantei aprinse de limbaj vulgar sau clipit printre gene. Cu ce mana iti va frange firele de par asternute  pe fata , ce buze iti vor strapunge respiratia alergatoare peste chipurile senine, cate gemete de speranta se vor auzi din cuvintele tale mute si mai ales, de cati nervi dispui pentru o poveste Hollywood, presarata cu iubire, invelita in asternuturi vechi si pline de pasiuni... ce de culori ti se amesteca in ochi, farmece si vraji, pentru a seduce umila fiinta.
Cand iti vor cadea stropi de sange pe podea, veniti din inima, inchina un pahar de otrava sfarsitului de nebunie, datorat frumosului, datorat tristetii, datorat placerii de a te indragosti de lucruri sfinte, interzise si rau famate.
Lumea alba in care traiesti, prostita de spirite misele, zidite in ispite , pastrand un caracter curat, zdrobitor de curat.Ne-am vindecat de iubire, sau doar taceri ascunse se ivesc in saruturi dupa miezul noptii, cazute din cer, facute praf si aruncate in ochii mei... poeme multe au fost incuiate in gesturi indraznete , perverse si melancolice, trecut prezent in viitor, cantece din crini si fapte diverse.Verva pentru sentimente, elogii pentru visare, elogii meschine, dor nins peste capete de indragostiti, innebuniti de fizic, stersi prin saruturi aprinse, uitati prin paginile roase din jurnale, arsi pe rugul incantarii, plecati spre cai de amagire.. Cat de putina dragoste apare si cat de multi dispar inecati de neajunsa ei prezenta.

miercuri, 15 iunie 2011

Day 168

Ce de muzica frumoasa
Pasiva si dulce
Invechita?
Lumea ta trece
Fara mine alaturi..
Doar trece
Se vaita si plange.
De multe ori ma gandeam
Sa-ti inund focul
Dar risc
Sa ma pierd in fum
Sa te pierd prin scantei
Departe de ochii lumii
Murdare.
Ce trist asculta
Cantecul si sufletul
Adesea amintea..
....
De tine si de mine
Candva, se denuntau poeme
Cu roluri duplicitare
Culese din fanteziile
Cocorilor.
Ce infantil se agata
Regretul de substanta
Preferat de final
Si sters...ipocrit

Day 167

Pe sub punti de salcam
Curente de viata
Isi traiesc
Marile iubiri...
Ce asteapta timpul?
Ascult cum tace
Priveste...
Judeca si canta
Se inalta peste case
Case cu carti
In taceri depline...
Infricatele volume de pasiuni
Rabdatoare...
De multe ori amare
Cand deasupra cerului
Se va naste o noua lume
Se abtine durata
Sa lipseasca din noi..
.....
Oare?

Sistematic ?!

Sub punti de argint astepti uitari, catastrofale imbinari de lipsuri  si superbe zile zadarnice chemate sub pamant.
Cat de usor ti se sterg petalele de pe piept, iar fruntea ti se descompune in miresme rare, nebune de emotii si parfum, nimicite de nedumeriri stranse in jurul capului. Ce trecut pasional au ciresii crestati de dungile alb-luminoase, sparte in franturi alese si culese de noile asternuturi de huma. Ce aroma suspina incruntatul sinonim de toamna, ce privelisti isi ofera si ce singur isi freaca crengile-schelete de rasaritul soarelui. Cate dintre nopti au fost trecute la " momente de demult" si cate zile s-au transformat in apusuri inca de la primele ore? Care este diferenta dintre dragoste si iubire la nivel de arta...?
Frunzele se scurg de pe bratele copacilor si se imbata in roua ce zace moarta pe jos, amestecata cu tutun si cu pasi tarzii. Ce fals compliment  primesc fulgii de zapada care sunt cernuti de soare, ce falsa e iubirea din chipul tau , ce false sunt primaverile racoroase.
Cati de "te iubesc" ai auzit trecand in graba pe langa ureche? Ce false cuvinte, preferam sa le cante atunci cand nu puteau sa le pronunte in silabe.
Ma uit..nu-i nimeni, ce tragism obisnuit, frica fara oboseala si spirite carbonizate. Ma uit cum ninge , cade toamna , se inteleg lunile iar vremea va reveni din nou.

marți, 14 iunie 2011

In haos prematur

Ce tandru iti arunci privirea peste ochii lumii, incatusat de tragice asteptari te porti indecent cu minutele din ceas.
Remarca ta picura vazduh in cerul ce-ti asterne ceata peste iris si iti mascheaza teama cu un val de rusine natanga , prafuita de juramintele ce ti s-au aplecat peste frunte. Cararile din mersul tau insemneaza peste cratere mijloace de caracterizare a furtunii ce ti se dezlantuie in partile intime ale intregului tau.Numai tu te-ai lasat caracterizat de adjective batrane si neintelese, verbele ti-au dat miscare prin lumi paralele iar punctele ti-au stopat avantul frant de frigul verii.
Anonim si pierdut in spatiul unui dulce anonimat, spulberat de spinii tuturor, crescut in sfarsiri proaste de idile, parole nebune, singuratice si frivole, palmieri nedoriti iti catara mintea prin culmile dealului si ti-o arunca in fundul gradinilor. Frumoasa mana ti-a cusut zambetul si ti l-a sters cu asprimea unei dame de pica, prea  geloasa, ce iti catadicseste linisti prea zgomotoase  in nopti albastre  de sambata.
Stanca farmata din cauza ta este rezultatul plictiselii... si cate mijloace de modestie suspendate de peretii falsi ai lumii tale vii, intrebata de trecatori , si raspunsa prin alte intrebari.
Cat e ceasul? Deja timpul nu mai asteapta, ce bland se asterne peste perechile de suflete si ce mandru isi arata trecerea.

joi, 9 iunie 2011

cercetari in idei, parvenitele

Tu esti floare sau femeie? Iubesti sau amagesti perechile de batai pe secunda ale inimii?
Gandesti asemeni unui trandafir imbatranit si sangeriu uscat printre pasajele umede ale goliciunii lumii, prezenta pura, hainarind prin sferele adormite de fantezii ce se revarsa peste cartile de culoarea parului mov abia vopsit, inaltator de impasibil si dementa caracteristica fumului socului ce zburda prin parcuri solitare, tragice si odioase in acelasi timp.
Te asemeni la chip cu un mar uscat, asemenea femeilor ce iubeau candva, te asemenei "ei", un fir de ata galben ce atarna din aurul greoi al pleoapelor intredeschise, varuite in alb de plumb. Iar cu un rosu de buze aprinzi valvoare asemeni unui sirag de perle bolnave de incandescenta.
Iar tu, femeie, ce te asezi la masa de scris si insiri prin versuri un adio scurt si lacrimat, roman nereusit si marturisiri inselatoare, grav de nebunie invaluit si sunete moarte ce alcatuiesc rasaritul... un rasarit pictat prin unde , alese sau deschise la culoare, parand asternute cu precizie in litere si fapte, gesturi descrise si peisaje de gari grabite.
Linistitele culori iti paseaza calmul adierilor prin fumul de tigara, adormit si el adanc si vesnic aflat in nuante albastre. Scrumiere sparte si reviste mulate pe lemnul de pin, iti amintesc de favoritele momente supranaturale cand te luptai cu teama tatonarii gradului de zapaceala ce iti derula prin terenul mintii.
Femeie pornita din val si iubita de crini si zambile , femeie frumoasa cu gura de rai si ochi mincinosi, supara patimi si rupe suflete cu privirea.. femei purtate pe alei deschise, infloritoare, dar care iti patrund in sange, necunoscut de enigmatice. Chipuri de stanca sculptata, icoane cu strofe nepasatoare.Laitmotiv.
.Oare asa-s femeile?

miercuri, 8 iunie 2011

Gata cu dragostea!

Mersul catre tine iti picura amintiri . acele amintiri pe care obisnuiesti sa le uiti, sentiment arhicunoscut, vaitat si plans cu lacrimi sfinte, dulci sau poate de multumire.
Vei uita ca m-ai cunoscut sau ca ti-am potolit disperarea cu prezente adiate de efectele iubirii, iubiri tarzii si fisurate de stropi stersi de sentimente topite la flacara candelei.. Inca iti mai atarna in par vesminte patate de inexistenta profunzimii din tine, panorame de idei si glazuri de ciocolata vesela dar prea comica pentru drame abia sosite de pe platourile de filmare, stari nesemnificative care au pastrat gustul teatrelor si filmelor bizare, cu actori mimi sau actori disparuti fara urma in timpul tau.
Biblice fapturi ingandurate si mintite prea des, ingeri imbatati de roua  pentru ca tu asa ai vrut!
De ce vorbim despre despartiri vitale? mortale? simple sau compuse? Poti sa iti iei adio de la un pahar cu vin, de la o inocenta supusa, de la sursa zilei, de la ochii neintelesi, buzele prea sarutate sau subiectele iubitei.
Ce scantei iti aprind focul? sau undele de iubire iti provoaca valuri? Prin atatea rataciri iti ineci focul cu ...bolta uda.
Gata cu sentimentalismele, pragul acesta va fi depasit. [Ce de raze tremurande zac intinse dupa soaptele de seara].

luni, 6 iunie 2011

Sfarsiri

Porniti prin incertitudini nefaste si pline de rugina veche colorata prin stridenta turbata a nuantelor vii si moarte corectam pasii grabiti ale personajelor aflati sub stare de ebrietate.Prin atingerea desavarsirii si a sublimului amestecat cu un gust usor amar presarat printre transparentele vise suprimate de cantece vesele si smintite echivaleaza cu frumosul dual al cuplurilor inzapezite ce isi asteapta proprii lor pasi grabiti spre furtuni amoroase sau magistrale nimicuri.Cantec de dor innorat de bronz-auriu , perverteste aleea ochilor tai cu asemanarea vulcanilor simfonici  fara noima si cu subintelesuri caraghioase.
Poate ca si tie noaptea iti ofera preludiul somnului si iti iubeste trairile nocturne , cu lumina stinsa si desfatat de dragoste inocenta plina de pierderi morale, asemenea otravii care curge pe buzele amantei tale, dulce si ademenitoare, inselatoare si vitala mortii care pandeste sarutul de vis , adulmecand savoarea sufletului stins sub un suflu de vioara. Eroina amorului ridicol paseste in patimi nebune, vinovata de intreceri machivelice, uitari desarte si clipiri in pupila, legi-omenesti iertate si pure, ascultate de clasicismul iubirii amanetate bijutierilor neindemanati ce vor pierde calitatea infailibila a inimii.
Incantatoare fapturi nascute din tumultul apelor si crescute prin vraja fetelor-mincinoase si perfide, necinstite si cinstite, provoaca inertie in randul alesilor, panica cuprinde suflul vital si il transforma in pulbere.

marți, 31 mai 2011

Pervaz

Si ploua subaltern
Si ploua..si ploua
Lacrimile isi plang plansul
Solemn, tacut si fara vise
Un strop de ploaie viu si sters
Cuprinde iarasi...
Dansul inselat
De ploaia ce-si iubeste valsul
Si ploua neincetat..si iar
Din tulburari dezleg tablouri
Insotite de aceeasi ploaie
Dulce, sumbra si vioaie
In pudice idei defuncte
Vesele,triste sau poate conturate
De zambete din ploaie
Si lacrimi din stropi.

Imaculatele psihoze [celei mai apropiate fiinte]

.... in declin rasar stamine infasurandu-si bratele peste sufletul tau, stamine drogate din praful solitar ce isi parcurge timpuriu vremea pana sa scapere intentii si sa seduca organe florale. Mistic condiment de lavanda amestecat cu sange pur ce se varsa prin crapaturile raiului tau, infrigurat si aromat, cu forme distinse capata un solemn simbol ce gradeaza raze aprinse in colturi umbrite.
Marcam capitole pe semne si developam vantul si falsele feline ce-si cuprind incheietura rasfirata prin spirite poetice, purtati de idealuri si adormiti de magicul cantec al ochilor verzi. Lumea stie ca eu nu exist, si sunt doar inchipuirea efemera pe care orologiul il curge printre evadarile sumbre ale trecutului din prezent.
Eu stiu ca intreaga ta chemare nu este decat un sunet frant de oboseala sorbit de buzele crispate de iubire si de gusturi funerare. Ai cerut sa-ti moara plansul printre romante lesbiene si sa-ti inchine lumanari de ceara ce cad pe suprafata pielii, decolorand-o , pete ingropate in epiderma ta subtire, plina de adancuri si lipsita de suprafata, viitoare pagina de scris, nuvele erotice sau romane gotice. In crang se lipesc momente intregind actualul , aripi inclestate, frustrate si grabite spre zboruri pe scara , pasind pe treptele imaginare ale constiintei tale, tu nu ai de unde sa stii cum noaptea devine salbatica si inselatoare, cum sufletul se zbate prin hotare si prin intarziatele seri. Nu ai de unde sa simti aroma-naripata a castanilor rosii ce isi pierd valente credule, pornite pe poteci de-ntoarcere. Da-mi mana si arde-ti nebunia , pastreaza-o intro cutine si daruieste-i furtunii sacrificiul dementei .
Amarui si nepotrivit ti-e caracterul!

duminică, 29 mai 2011

Greseli

Azi ti-e dor in sfarsit, de mine sau de altii, nu conteaza.. important este ca ti-e dor desi pretind ca forma asta tinde spre simulacru. Ma intreb de ce iti sangereaza obrajii la atingeri delicate de flori cu spini.  Tandru, trist, feeric si docil, practic orchestreaza cu nebunia firilor firave, dulce ciripit albastru-deschis sfarsit de refren si razboi intre fiinte traditionale. Batai grabite si lucide ce atarna spre orizont o multime de cuvinte fotografiate sau fumate de alegatori indrazneti, putin mai indrazneti decat cere epoca. Prabusiri de dor in spatiu, dor cules din bujori albiti de frigul de vara, farmece cristalizate in ... blesteme insiruite pe unele benzi de casete. Halal prefixe, halal ajustari de mozaic, figuri de lemn sau pete de ceara, inscrise pe o foaie .O foaie din piele de stejar, la radacinile caruia stateau planse zeci de lacrimi efemere, imbibate in orgoliu si fantezii cazatoare, mai corect ca niste stele ce se clatina in betia cerului.  Ce umede trotuare strabati in cautarea orasului ce suspina la pasul tau, tinandu-te de mana cu una din iluziile tale surprins de acrobatiile saltimbancului de la circ.  In testament ti-ai scris povestea, e a ta , a mea sau a altuia? Pe tine nu te iubeau strofele din muzica valsata pe trotuar, doar destui ochi satanici ce isi petreceau momentul admirand suprematia. Se incrucisau privirile spre Orient, dispar ca tipetele torturate din fante absente.  Stare ieftina, morfina , inghetata de armistitiile smintite ce ies in calea anotimpurilor. Dar tu stai si catadicsesti despre ridicolul botezat in parfum. Cercuri de foc, iubiri prezise, minciuni nascute pe buzele iubirilor, marmura alba si apusuri de toamna, lupte stridente intre doua bestii ce plang la  note de vioara... Ma pot indragosti atat de usor, de eternul ieri, declinul de maine, asfintiri de ultima noapte , ce stau pe piedestalul unui octombrie discret, scaldat in lanuri de pe camp, cuprins de dor, ca si tine... la fel de amortit ca imaginile regretelor tarzii, nascute ca sa moara nefericite si demonice.  Cele mai blande lumini ar putea sa iti decoloreze parul , sa iti ierte crimele , sa tremure la gandul glasului tau si sa depaseasca ritmul spasmului. Vis lichid, vesel mirat si sarutat printre basmele cu multi de "da".

sâmbătă, 21 mai 2011

din " muzica cuvintelor pavate in pasii lor"

S-au schimbat culorile anonimilor de pe terasele franceze, cautand aceleasi gusturi vagi de casmir inodat cu fire de scortisoara. S-a cutremurat intreaga atmosfera interbelica ce sufoca cotidianul sau poate imaginatia joaca piese de teatru pe campurile mele vizuale. Pot sa caut acelasi arbust solitar invelit cu o mantie de flori ce cauta nemarginitul parfum sau poate caut o idee  ce imi etaleaza gusturi ipocrite.
Cand vorbim de lalele timpurii vorbim de aceleasi momente, loc de idila cu rezonante amintind sunetele lemnului pur, ne amintim de formele elegante ale romanelor ce le citeam privind spre imaginile insufletite  de calatori latini cu simboluri frantuzesti.A innebunit natura la suflul pacii abundent si sincer, acoperit cu arome "sentimentale" sau aer suflat de bestii turbate prea-pline de ele. Am inceput sa ador statuile sparte de picaturile de ploaie ce cad constant in acelasi loc, stropi ce imbata iarba, prefacand-o in amantele narciselor, poate ador si bordurile de trandafiri ametitori sau ametiti de frunzisul fermecator ce strabate trotuarul plin de pulbere.
In vis, se deslusesc expozitii de crini fermecatori si punctuali, apasati de o incarcatura benefic-banala .. atrag privire oamenilor distinsi sau poate mediocrii sporind lacomia sezonului.
Grav mai stau in penumbra sufletele fara teama , care in spasmele dorintei arunca flacari si inunda cerul cu lastari de pruni, veseli , curiosi si proaspat pierduti prin fantezie. Criza aleelor patate cu vin, scurs din struguri adolescenti , capata o seriozitate malefica si da substanta paletei cromatice , ce insoteste culoarea eternului scurs pe aripile unei vietati, ademenite de mirosul acru-amar ce strabate locul.
S-a pierdut incarcatura pariziana, s-au pierdut si ideile nascute din poeme sau povesti pe cale sa fie inventate... s-a pierdut amurgul printre zori de zi si parfumul printre duhori de matase arsa.
Mi-am pierdut ideile, asa ca inchei.
............

miercuri, 18 mai 2011

mazgalit din "a doua stea la stanga"

Se mai intampla sa confundam nuante de verde cu sidefiu-cristal si sa ne scurgem ochii dupa sclipiri amagitoare de licurici nervosi, ce cutreiera campurile imaginatiei noastre, zburda peste patimi si topaie prin lanurile de margaritar.
Avem impresia ca minutele masurate si prinse de crengile nucilor si ale artarilor sunt mai scurte decat libertatea opiniei. Intr-un bazar suferind , ne cumparam idei si imprumutam carti despre dimineti-pierdute-aiurea, gesturi sacre ne intrupeaza si ne alunga din infinita noastra galaxie sufleteasca, amare ganduri si opinii indraznete ce colinda printre buze. Colindam si noi printre amantii tai cu parul castaniu si parul rebel batut de vant, asternem verbe peste substantive si dormim pe patura gramaticala cu nuante de adjectiv.... dar aveam uneori impresia ca fericirea apasatoare se datoreaza dorintei, inutilului, incantatorului si grotescului. Insiruirile perfide, dezastre aeriene iesite la o promenada inconjurata de arbori goi, trasati de orbi si pictati de filozofi incruntati cu ochelarii mai jos de ochi.
Uneori ne bem nervii din pocale pentru sampanie, ne iubim faima inexistenta la care speram dezamagiti. Amurgul dintre tu si eu, dintre ei si noi, se fractioneaza si din ruptura ies scantei albastre de peruzea, gloante-surpriza si flacari comice cu caracter dramatic.
Putem pluti pe pleoapa vazduhului si aduna ciresi din nori, ne asurzim ascultand orchestre  vaste de muzicanti
ambulanti... Din zori rasar doar stele si bucati de gheata perpendiculare, ascunse sub masti de bronz vopsite si ne lasam purtati de fluturi fara picioare pe meleagurile Austriei , incantator de simplu.
De azi imi dau demisia din "noi" si am sa devin eu, de azi am sa citesc carti inventive, despre limbaj ambiguu si despre "cum sa faci fata ratiunii".

Amiaza isterica

Sistematic evacuezi normalitatea din sine si astepti raspunsul unor semne de intrebare prea tarziu puse.
In tot acest timp ti-ai putea seduce pofta cu o ciocolata picanta servita la o masa cu miros de brad crud, o masa verde, cu aschii de cristal si noduri maro-visiniu. Iti petreci clipele pe culmile dorului si pe ale genelor tale lasate, apasate sub greutatea firelor de praf. Un ras meschin iti izbeste timpanul stang, iti intorci capul si afli ca ecoul isteric da navala in camuflajul tau. Nu a fost decat un zbor violent si frivol care ti-a atras atentia de la ziarul cu evenimente mult prea  banale pentru gustul tau distins.
Citesti "Mona Lisa Del Gioconda" si iti scuturi parul uns de lacrimi sangerii ce cad din inaltul cerului, special pentru a-ti improspata mireasma cu care ti-ai acoperit capul, esenta ruginie din izvoare ceresti..

E prea tarziu sa te mai ridici, timpul ti s-a risipit

marți, 10 mai 2011

Flyleaf - All around me [ Imn pentru unele iubiri apuse]

Rictusul vorbelor neasemanate

Ceaiul de suferinte imi imprima  pe par un parfum care nu-i al meu, ci al matasei adanci culese din simfonia surda de miresme similare simturilor. Rugina din lalele si durerile de cap ale orgiei sonore imi cutremura fiinta ca intr-un zbucium frenetic de cuvinte non-sens, vise decapitate si idealuri fara incendieri de motivatie si lumina. Dau foc lumii si adun boabele de roua din cenusa picurata pe asfalt. Deslusesc un gand nataflet din voluptatea sensurilor nascute din paradis si coborate in iadul pamatului.
Adancul insondabil al femeii cu privire glaciala ineaca existenta si raspandeste teroare in bestiile pamantului. Venin ipocrit picura din vinul rosu ce imbata simturile si adulmeca mirosul mortii, moartea paroxismul suprem al imaginatiei demonice si abstracte. Eu pot sa domin lumea cu pionii de pe tabla de sah, pioni sau soldati ruginii in costume stacojii ce perinda pe trotuarele decorului neinsufletit si prea trist pentru a simti pasii de gala. Vorbele mele sa arda si sa se prefaca in scrum pentru a-l fuma din cand in cand atunci cand simti nevoia de mine. Un cuvant matur si intreaga natura cade pe jos la urletele inserarii ascunse dupa luna.
Simt nevoia sa deschid fereastra ca sa vad fata zilelor de april ce imi salveaza disperarea si spiritul de ceara care zace incatusat in propria mea fiinta... nemarginandu-ma in calea vorbelor nerasuflate si ale rezonantelor intime ce parcurg intreg traseul timpului , imi omor tacerea cu note muzicale adormite si trezite intr-un asalt de materie ce cuprinde ranile luminii intr-o transcendere sonora.
.......
Sufletu-mi cuprins de vanturi se odihneste printre lacrimi nevarsate si cuprinse de un dor "dureros".Imi iau caietul si transcriu trairile nascute din puterea vointei si din putearea aleanului iubirii.

luni, 9 mai 2011

amatoare de poeme

Vor inflori ciresi sau visini printre parul nostru auriu colorat de natura. Fumul sferic al asteptarii ne parfumeaza vesmintele si ne orbeste cu imprecizia lui. Vorbele au capatat raspuns prin soapte amare si intrebari ascutite ce dau impresia sagetilor, zdrobind vazduhul. O ramura batrana ti se agata de gulerul camasii si sfasaie bucata  de material devenita una cu tine. Lacrimile nu mai au rost sa curga , devin niste perle transparente prea pretioase pentru a fi risipite pentru cineva anume. Nu voi mai lasa lacrimile sa ti se sparga de pamantul rece si exigent si sa se imprastie printre zborul aripilor de randunica. Petardele risipesc culorile  rogvaivului printre dorinte, asternand o mare de aspiratii.Diversele altare la care iti inchin dorul, devin sterse de timp si neglijate de catre mine..Marele poet, seducator de femei impozante, cel care le arde simturile cu masura versului si le incita gusturile de critici. Ai primit jertfa mult asteptata, bietele amante la gatul carora agatai ace de albina , in semn de vesnicie. O clipa ai devenit pentru mine si pentru toti, o parte din lume, o parte din flori si frunze, o mare parte din golul etern prezent in interiorul placerii, asa cum este prezent in interiorul poemelor tale. Ingerii de cristal care plang tristetea neinchipuita ce ne invaluie, sunt mici suflete nostalgice, ce etaleaza cu ochii si cu gura, creatie peste micul poet ambulant.

Nu mai inteleg

Ce imagine frivola cutreiera vazul oamenilor risipiti printre mobila al carui miros de coaja de rattan se intinde peste simturile olfactive ale lor. Este imaginea pe care o citesc din cartile rosii de care m-am indragostit candva, iar acum traiesc doar momentul cu ele. Nu mai inteleg daca acele carti ma trag spre lumea ta sau ma indeparteaza, cert e ca...sub cerul meu vopsit cu var  se scurg inscriptii insipide care amesteca dorinta cu cea mai inalta figura de stil negativa. Mai tii minte cand iti picuram priviri in ochi ca sa ma vezi? Esti doar persoanjul desenat pe copertile cartilor albastre, sau verde-liliac. Poate ca acum ma regasesti sub forma de uitare, vis sau identitate. Conform calculelor mi-am incetat existenta in tine, si am murit odata cu moartea anotimpului care ne unea odinioara. Ce sunet ratat de meditatie absurda ma cuprinde, contempland la clipele efemere , trecute si uzate. Ma sufoc respirand aerul tau imponderabil ce atarna plumb de narile mele. Personajule, ai devenit una cu scrisul si una cu amintirea , uitat, mai nou pe noptiera mea de langa pat. Ti s-a asezat praful pe fata si in zona pieptului. Inima ti-a incetat sa mai alerge nebuna prin tine, cautand  ceea ce tu numeai "dragoste". Pe spatele biografiei tale se astern suspine inecate in nedereasa, iar sub ochii tai incercanati s-au adunat petale de trandafir uscate, incolore si inodore.Mai sunt multe umbre peste ape care se adun in cartea si in mintea mea, trec prin tine si se reunesc in versurile poeziilor intrupate in povesti nescrise.
Am inchis si cartea, mi-am inchis si ochii.. iar sentimente prapastioase imi nelinistesc sufletul ca atunci cand te-am privid murindu-mi in brate sub ochii persoanjelor.

duminică, 1 mai 2011

Perindare prin rai

Ingerii nu mor dar nici nu traiesc apusi de lacrimi si inecati in vise concupiscente. Alaturi de ingeri, clipele alergate de surmenaj poposesc pe umerii unui deal uitat de ... [noi]  si de acolo se vor rasfrange mii de cioburi vaste care alcatuiesc propriul tau vis. Creez o postura reticenta fata de apologia naturii si a creatiilor independente.
Poate nu ai ajuns sa versi randuri pe hartie si nici sa deformezi litere cu ajutorul penitei pentru a fi unul dintre "cei alesi". Paroxismul il poti simti cu sau fara voia sunetelor sau a imaginilor perturbante care iti spulbera buna-vointa. Stai pe scara si privesti cum frigul si nostalgia inlatura orice bucurie de pe strada, observi petale sangerii de flori cum iti matura corpul intr-un val de vant. Atunci pentru tine creatia este mult prea mica pentru ultra-sentimentele care te apasa, ca o groaza nebuna ce devine statornica. Te plasezi intr-un trecut mult prea indepartat, vrei sa devii mai mult ca perfect sau poate doar trecut maturat de prezent si umbrit de viitor.. poate la fel de indepartat. Gratie punctului, ma opresc aici nu inainte de a inlatura suspiciunile tale: creatorul din tine poate rasari mai repede decat o floare in bataia razelor, daca stii doza de imaginatie pe care sa i-o trasezi pe radacini.

miercuri, 27 aprilie 2011

pe sub epiderma

Sub pielea ei zaceau neatinse zeci de mii de simturi bine organizate in trupe care aveau ca scop cutreierarea intregului tinut misterios si bogat in valuri.sentimentale. Un ocol al trupului in 80  de zile.. ocolind prioritatile si imbatandu-se cu sclipirea sangelui in care se scaldau. Sub pielea ei rasareau radacini de panglici cusute in tesut din care coborau lacrimi , picurate din topirea ghetii sufletului.
Visez la singurul Univers alaturi de minciuni si dezamagiri , de care nu o sa am parte oricum, pentru ca doar visez. Frigul iernii amintea de duhurile salbatice care iti intra in respiratie si se prefac in aburi , fantome ce sar din corp in timp , in mine sau in cel de langa. Am obosit sa iti cutreier parul des si legat in codite impletite, asemanatoare graului..am obosit sa iti numar si clipirile . Sticla sparta se iveste in ochii tai, acoperita de jaluzele maro ce iti impiedica uitarea . Mai putin, tot mai putin... ajungi sa te prefaci in cenusa de culoarea absintului, abandonata in santurile de care te fereai sa cazi cand erai in culmea fericirii. Grave cercuri ti se ivesc pe fata, zi afurisita de frig temperat, cu caldura ce loveste miseleste chipul.
Gust de tiramisu reiese din gura ta, atunci cand este desfatata cu alta gura mai putin aromata... cred ca doar mai dulce.
Cine te-a invatat sa descui cuferele amintirilor tuturor? Esti cumva altcineva ...alta persoana pe care nu o mai cunosc.

iti astern cuvinte langa trup

Sa nu cureti niciodata covorul de lalele. Asteapta sa se usuce sub privirile tale, pentru ca le-am pus acolo pentru tine.
De ce te consider cea mai importanta persoana? stii sa pictezi norii fara pensula si fara culoare si mai ales esti o nestemata care devine pretioasa pe zi ce trece.

Alaturi de persoane deosebite am invatat sa numar atatea clipe frumoase, neluand in seama oamenii cu autoportretele in mana stand la coada pentru ceva anume. Asteptam sa zboare fluturi roz nascuti din coconii ce atarnau ca niste lacrimi de piatra sub fiecare frunza. Am zburat peste oras tinandu-te de mana. avand incredere ca nu aveai sa imi dai drumul, si daca imi dadeai cadeam peste o mare de fulgi ce stateau lipiti de cer. Cel mai frumos lucru este sa te trezesti cu fata intr-un cearceaf plin cu petale de zahar in care s-au adunat multumiri, recunostinte si iubire. Iei micul-dejun pe tereasa din care ies vrejuri de flori si fructe. Am sa iti gust in palma orice imi dai ca un scatiu dupa ce ii castigi increderea.. alaturi de membrele tale ma simt in siguranta . stiu ca vei inlatura orice strop de ploaie  si orice gand rau

marți, 26 aprilie 2011

anotimpuri nelimitate

Dulcele apus de jos seara.. cand luna se clatina intre disperare si bucurie de asalt in lumea noastra spatiala.
In apusurile din acele seri de joi poti vedea luna in toata splendoarea noptii, in acele seri se nasc mii de fluturi bezmetici care iti circula pe langa ureche.Acele vise de primavara isi aduna aromele si le arunca din puncte inalte exact in capul visatorilor turmentati de absenta lor.
Ador apusurile de primavara cu miros de vara si cu esenta de anotimp-uitat-de-secole, in care oamenii isi vad de treaba .. ei sunt acei oameni care nu gusta din deserturile oferite de zile insorite si de nopti mult prea reci de aprilie sau poate de mai.
Asculta ciripitul crengilor ce se agata de parul trecatorilor, blestemand natura si toata constructia sa. Dulcele vin din boabe de struguri nenascute , iti aluneca pe buzele subtiri si iti imbata cavitatea bucala cu acreala si culoare. Adierea usoara din serile de joi te fac flegmatic sau poate melancolic, adulmecand mirosul strazilor udate de roua diminetii ce inca se pastreaza in pietris.
Zece sau un numar nelimitat de ganduri iti tulbura linistea ce se coboara spre valuri pentru a putea fi purtata de oceane sau mari. Visezi la trecatorii ce ies din teatre sau din cinema-uri, cuprinsi de febrilitate , entuziasmati sau poate tristi de ceea ce au vazut si nu le-au atins asteptarile. Oameni stersi si fara imaginatie coboara din tramvaie, ei nu observa dulcea primavara, dulcele apus sau dulcea soapta a anotimpului trecator.

As vrea ca vantul rece sa nu se opreasca odata cu caderea noptii.

luni, 25 aprilie 2011

rime si haos

Daca incepi sa scri din martie si termini in septembrie te poti considera poet. Formeaza rime incrucisate din praf de stele si rime albe din lastari de struguri. Aduna'ti toate amintirile si leaga-le intr-un colier pe care il atarni de gatul copilitelor de pe strada.Din acest la-gat-legău se vor desprinde flori de tei si ramuri inguste de dud. Aduna-ti clipele de neuitat din cartile citite si asterne-le intr-o cutie de carton din lemn de Sicilia , pastreaza-le si apeleaza la ele cand rimele ti se vor sterge din stilou.
Pastreaza in rama fotografii cu apusurile care ti-au marcat privirea. Apleaca-ti parul mirosind a parfum sec de toamna-iarna sa-ti mature genunchii goi si transparenti. Alege-ti cuvintele cand descri natura pentru a adauga esenta rimelor tale ce improspateaza imaginatia persoanelor care iti citesc poeziile.Poti arunca petale pe drumurile care au fost martore venirii si plecarii tale pentru a impregna trecutul si amintirea in tot ceea ce atingi.Draga poetule balansat intre trecut si viitor, alcatuit din rime inverse si fugarit prin cosmaruri de silabe si masuri ai ajuns in punctul in care te poti considera batran de atatea imaginatii si priviri spre elementele ascunse oamenilor normali din viata de zi cu zi.

bagaj de vise

Cand cadem printre ecuatii si ne prindem de sirurile de radicali ascunsi dupa cifre mult prea vizibile ochiului neformat ajungem sa ne gandim ca viata este doar o ipoteza. Prea devreme ne construim teoreme inspirate din cele matematice ale geometriei uniforme care ne acopera viata. Sa lasam deoparte toate aceste formule de calcul si teorii plictisitoare fara sfarsit si sa ne aruncam in rutina ce ne ineaca de cand ne-am nascut. Ajungem pe acoperisul caselor care vor fi inghitite de ape sau poate de flacari si multumim ca am scapat cu viata , inainte de vreme. Prea des pasii ne poarta spre meleaguri trasate cu rigle deformate din care se desprind maracini si insecte carnivore care ne vor sufletul. Dupa calatorie, ajunsi in tara viselor mai ai energie cat sa te ti cu dintii de marginea puterii si sa ajungi in varful nucilor cu coaja violet din care te desprinzi si cazi pe o iarba mult prea deasa care iti intra in urechi. Au trecut 12 zile din care desprinsi de realitate ne avantam in lumea numerelor ce nu ne lasa sa traim. Ne dam demisia din matematica si preferam romana, care la randul ei ne acopera cu litere care mai de care, rugandu-ne sa o iubim. Numerele si literele sunt formate din noi si noi suntem  formati din ele.

duminică, 24 aprilie 2011

pana si lucrurile banale au o importanta

Valuri de ciresi ajunsi la maturitate imi strapung mintea alungand-o spre cele mai indepartate tarmuri de nisip fragil desenat pe sticla dunelor.  Ajunsa in departate ma pierd in inutilitatea lucrurilor inconjuratoare: cearceaf-zmeu-lacrimi-capsuni-table'de'sah etc. Devin nemuritoare odata cu apusul soarelui, si mor odata cu chemarea valurilor oceanului spre campurile de corali lipiti de fundul apei. Ador sa mor in bataia vantului aspru care imi supara hainele si mi le lipeste de anumite parti ale corpului.
Visurile neimplinite imi insenineaza fata, doresc sa le implinesc eu..dar cine sunt eu?
Un pion pe tabla  de sah de mai devreme, sau poate un clopotel dintr-un buchet de zambile..sau de ce nu, pot fi si greseala gramaticala..
Imi complic prea mult viata cu virgule si ghilimele de rigoare..ma impiedic de puncte puse aiurea in romane politiste, cu dorinta de a claca pentru a ajunge cine-stie-unde... m-am saturat si de semnele de intrebare puse in orice moment.. oamenii stiu ca ele nu au rost si nici raspuns. Ajunge! nu suntem la ora de roamna, ci la ora de inventat aberatii adolescentine.
Gratie evitarii care m-a facut sa pasesc peste detaliile plictisitoare din viata unei... persoane, persoana mea.

Ambitii la culori

..Din culorile curcubeului nu au mai ramas decat pete nedefinite de cerneala albastra. Calimara s-a rasturnat iar sangele stilourilor s-a aventurat peste curcubeu, desfigurandu-l. vapori de nori albastrii se scurg pe peretii cerului . Ademenesc senzatii neclare de sentiment obosit , alergand timpul in lungul si latul foii. Mi-a alunecat pixul din mana, a cazut si s-a spart ... s-a transformat in materie prima.. aleg in locul sau creionul, lemnul de artar imbibat cu parfum de liliac rosu ce ii strabate nodurile imperfecte din care este alcatuit. Pun mina pe foaie si un zgomot stupid imi zgarie timpanele. Mina si-a cantat muzica , violandu-mi urechile cu sunete barbare de "mina pe foaie".
Greselile repetate sunt cele mai perfecte pentru rolul de "drac" din capodopera mea desenata. Creatii se scurc incet ca si secundele unui ceas brazdat de vechime, lungind minutele si latind secundele.
Hei curcubeule, ai devenit o amintire. Etericul tau parfum revarsat din dungile concubine ametesc culorile si le indeamna la sinucidere.

alta zi in sufletele reci ale oamenilor

Ai rugat cerul sa se coboare pentru a-ti aduna stelele verzi colorate de la nuanta ochilor tai. Bei cafea cu gust de scortisoara in care nu are ce cauta laptele, iti aduni amintirile de pe drumurile calcate in picioare de pantofii fara sirete. Cauti intelesul cuvantului "fericire" in dex dar nu reusesti sa intelegi nimic dintr-o adunatura de propozitii. Cauti si in prafuitele carti din care s-au nascut molii  care apoi s-au inecat in praful aripilor lor.. Nu reusesti sa gasesti purul inteles al cuvantului, apoi afli ca adevaratul inteles este in tine. Te oftici si iti tragi o palma. Ti-a ramas o urma de regret pe obraz pe care incerci sa o stergi cu toate solutiile pe care le ai la indemana. Ai casa goala, la fel ca si corpul care zace indoit pe podea.. acoperit de frunze si de liniste. Iti auzi cafeaua cum picura din ceasca pe podeaua insufletita de tine. Cazi pe ganduri dar nu iti rupi mainile,  ci capul care se pierde pe scarile ierarhice ale trecutului tau. Trezeste-te odata si aduna-ti privirile pe care le-ai imprastiat in celelalte lumi. continua sa iti bei cafeaua, se raceste iar scortisoara devine mai amara decat veninul.
Nu uita, nu esti decat un strop de ura intr-un ocean de iubire. Zambeste!

cuvinte dintr-o carte fara noima

Si-ai inghetat sub albastrul norilor... pierdut in spatiul sufocat de oameni pierduti de ganduri si sentimente... Vrei sa incerci sa te urci pe spatele unui munte cocosat de bataile soarelui care ii dezghetau lacrimile pietruite in adanc.Iti versi amarul in  locul renasterii, sufletul iti este mai gol decat un pahar insetat.... - calatorind pe astfel de meleaguri iti aduci aminte de cartea "Singur pe lume".. astepti sa fii salvat de fluturi si purtat pe aripile creionate si sterse in acelasi timp..Visezi absurd si crezi ca ai mai multe vieti decat o pisica turbata. Te inseli daca tu crezi ca soarele straluceste doar pentru tine colorandu-ti parul mirosind a fum de iarba verde arsa. Esti mai umil decat  un strop de roua adunata intr-un borcan, esti mult mai umil decat o banca pe fata careia persoanele isi imprima fundul. Aerul rece ti-a inghetat iarasi narile atunci cand ai pasit spre munte. Esti reticent cand vine vorba de soapte.. ti le spargi pe fata dand cu pumnul ..iti izbesti oasele unele de altele, amestecate ca intr-o salata din care nu te mai saturi.. Ai inceput sa te hranesti cu vorbe goale, stomacul iti canta de zori la ureche.. indiferent cu persoana de fata ajungi sa speri la zero vise si la infinite idealuri...  Deja te agati de betia lunii care varsa asupra capului tau duhoarea alcoolica din care iti dau lacrimile.. Iti copiezi lumea din cartea vietii tale si ii dai un nume zapacit . Nu regret ca te-am creat asa..

Sa va dau eu sfaturi..

Haideti sa ne indragostim de simpaticele flori picurate din sperantele oamenilor care au uitat sa mai spere. Vrem sa le agatam in cuierele sortii apoi sa le uitam. Tristele si parasitele flori care au inviat  din atat de putina viata ne-au colorat sufletul pictat in alb-negru. Haideti sa ne indragostim de florile palide atarnate in parul amantelor nenorocite de vise subrede care aluneca spre ocean. Florile s-au intristat, lacrimand din plinul  golului absolut. De unde mai au lacrimi?
Le-am picurat roua peste buzele petalelor si le-am sarutat.. le-am uitat intinse pe masa... s-au ofilit sub privirile timpului care radea in hohote de ele, de ofilirea lor continua. Le-am iubit mai presus , m-am indragostit de albastrul, rosul, galbenul, rozul care le acoperea intimitatea.... m-am intepat in ace iesite in evidenta din atata ura pentru oameni, pentru mine.
Astept sa va indragostiti si voi de uratele si sublimele flori . Au asteptat atat de mult samanta de iubire rasarita din apus.
Nu , nu mai vreau sa stam de vorba.. vreau sa ne indragostim!

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Maybe next time

Totul a inceput cu o foaie de hartie alba, rupta din caietul tau..pe acea foaie alba ma nasteam eu..ma nasteam din mainile tale de artist..  Ai incercat din prima ta opera sa ma creezi pe mine.. ai incercat cu linii frante , apoi indoite pana ai revenit la linii armonioase. Incetul cu incetul, ma construiai  in fiecare zi mai mult, bucata cu bucata.. Mi-ai desenat corpul asa cum voiai tu sa arate, liniile imi descriau trupul stiut doar de tine.. Te-ai oprit o clipa la chipul meu... te gandeai "oare cum sa te desenez?"... luai tot felul de reviste, te uitati la contururile celorlalte fete, voiai sa extragi unul.. sa mi-l faci mie.. ti-am zis " nu vreau sa fiu ca altcineva, fa-ma unica, din imaginatia ta..imbina elementele placute tie" dar nu m-ai auzit.. eram doar o pagina rupta, jumatate desenata.
Dupa ceva timp, ti-ai imaginat ceva, diferit de ce vazusei.. m-ai desenat in intregime acum.. Ce urmeaza?
Spuneai ca ceva lipseste... apoi ti-a dat seama ca desenului tau ii lipseste culoarea.. Ai luat creioanele colorate din sertar si ai ales cele mai reci culori.. vroiai sa ma infrigurezi, sa ma racesti de tot ce simtisem pana atunci..
M-ai desenat, culoare peste culoare..intreg sceptrul culorilor dispretuiroare erau peste mine..ma invadau..ma descriau rece si indiferente..eu nu eram asa..dar ai insistat sa ma transform intr-un ghetar din cauza culorilor care mi-au racit treptat inima..
M-ai colorat si apoi ai privit intrebator spre mine.. Dupa expresia ta mi-am dat seama ca nu pusesei nici un sentiment in desenul tau si ca oricand puteai sa ma arunci ca pe o alta foaie de hartie. Spre surprinderea mea nu am ajuns in cosul de gunoi.. Eram prima ta creatie si voiai sa ma pastrezi.. m-ai lasat pe masa pana a doua zi.. Ma impacasem cu ideea ca macar apartin creatorului meu..si ca nu voi fi o  " creatie esuata"..
A doua zi ai venit plangand .....plangeai fara motiv..rezemat cu capul de coltul paginii mele..doua-trei lacrimi ti-au cazut pe foaie deformandu-mi aspectul.. Lacrimile tale s-au imbibat in pagina mea, in mine..m-ai intristat si pe mine..dar eu nu aveam lacrimi sa plang..nu ai vrut sa mi le desenezi cu toate ca iti ceream cu disperare sa o faci, pentru a ma descarca. Nu ai facut-o..Chipul creat de tine, era vesel... dar nu aveam de unde sa stiu ca asta avea sa ma coste mult.. Infuriat ca iti zambeam in timp ce plangeai, m-ai luat cu furie de pe masa si m-ai rupt in zeci de bucati, din care nu au mai ramas decat nuantele reci ale culorilor.

vineri, 15 aprilie 2011

Rain rain go away- come again another day

Ce este pentru tine ploaia? Siroaie de picaturi cazute din cer. Lasa-ma sa iti spun eu ce este ploaia.
Atunci cand cerul este trist, isi aduna norii care incep sa planga, ploaia nu reprezinta decat lacrimile rezultate unei tristeti mari. De ce nu dansezi prin ploaie ca si ceilalti?
Tu ai inteles ca nici tu nu ai vrea ca cineva sa iti danseze printre lacrimi.Iubesti ploaia si nu te bucuri de tristetea din ea, dar stai privind-o ore in sir cum se scurge, cum scapa de tristete, chiar daca tu inca mai pastrezi acest sentiment.
Stau si te vad cum suspini cu fata lipita de geam. Ma indrept cu pasi micuti spre tine, dar imi faci semn sa ma opresc.. ma intorc la locul meu si te privesc din nou. Te inteleg, vrei sa fii singura, cu ploaia, sora ta geamana care te viziteaza ori de cate ori ti-e sufletul amar.
  Trebuie sa recunosc, nu imi face placere ca ceva te priveaza de mine, vreau sa fiu cu tine cand ploua, cand bate vantul, cand ninge si cand este soare. Dar ploaia te ia de langa mine, vrea sa o insotesti in dansul circular de pe geam, stropii mici iti aluneca pe obrazul inca lipit de sticla cea rece.
Imi place sa fiu cu tine in bataia vantului.. el iti alearga prin par, iti scutura hainele, iti fluiera pe la urechi.. tu razi, esti nostima!
Imi place sa alerg cu tine prin zapada, sa te arunc in ea ca intr-o baie de fulgi albi...
Ador sa iti vad chipul in bataia soarelui arzator... chipul sa iti fie luminat, inseninat si vesel.. Ador sa te sarut in timp ce imi soptesti "cat de frumoasa este vremea"..
Dar in ploaie esti atat de ...schimbata.
                                              [va urma]

joi, 14 aprilie 2011

I feel You

Traim in lumi identice dar totusi diferite, ne diferentiaza tendinta de a visa, ne diferentiaza supradoza de dragoste pe care ne-o injectam zilnic, ne diferentiaza lumea din noi.
Diferenta se refera la febra sentimentala care ne chinuie sufletele, nu zic ca tu iubesti mai putin, si eu mai mult, dar esenta din iubirile noastre este atat de diferita[....] Iubirea ta este  blanda si luminoasa, inveseleste natura, aduna zambete si imparte bucurii. Iubesti atat de simplu si atat de complicat. Iti place sa te plimbi prin vant, sa iti infrunti fusta care vrea sa te dezbrace , sa iti certi parul ca nu iti sta aranjat, sa razi atunci cand un val de frunze uscate te inveleste ca intr-o aura..  Soarele este indubitabil mult mai  inferior zambetului tau care
se face invidiat de toate stralucirile si licaririle din Univers. Iubirea ta sufoca atmosfera cu bunatate, sinceritate si ... sentimente neintrecute. Iti descriu iubirea ca pe o muza a vietii mele, esti perfecta inchipuire, iluzia mortala, taina ascunsa, esti dragostea din cuvintele nespuse inca..
Imi va lua o viata sa iti descriu iubirea, atat de pura si frumoasa, dulce si eterna, miraculoasa si copilareasca..
In fiecare moment incepi sa iubesti din nou, pana si un ultimul  fulg din norii care candva au fost..iubesti zborul pasarilor maiastre, iubesti vazduhul secular care te incanta ori de cate ori il privesti, iubesti ultima frunza batuta de vant, iubesti apa cristalina din izvorul antic ce statea parasit, uitat de lume..numai tu puteai sa te indragostesti de el.. Iti venerez iubirea, clinchetul cuvintelor si armonioasa prezenta.
In schimb, spre deosebire de iubirea ta, a mea este tomnatica... greu descifrabila pentru timidele tale ganduri...
Nu vei adora niciodata iubirea mea, este atat de inestetica, atat de ruginita si atat de profunda, incat iti este frica sa privesti spre ea.
Descrierea iubirii mele o poti face numai tu, doar pe tine te iubesc in felul acesta, doar tie iti  pot impartasii adevaratele mele sentimente.. la fel ca si tine, iubesc pasarile, iubesc cerul, iubesc frunzele ce se lipesc de trotuar atunci cand suflul naturii le tortureaza, iubesc muzica traita prin tine, iubesc frumosul si perfectul.
Dar nici o alta iubire nu se compara cu iubirea pentru.... persoana ta, te iubesc in timp si spatiu- in fiecare secunda din timp, pe fiecare strada pe care trec, in fiecare mod imposibil si fara incetare de-a lungul timpului..

In sfarsit,  fac referire la aceleasi lumi pe care le traim, dar cu o alta conotatie... iubirea pura se alatura iubirii prafuite de timp.. Iubirea moderna se alatura iubirii demodate...Lumea ta se alatura lumii mele.. pentru a crea Universul.. - in care vom trai pana la ultima suflare.

marți, 12 aprilie 2011

Noaptea, magica simtire

Fraza incepatoare.....

Gratioasele minute se scurg pe peretii inrositi de sangeriul soarelui.. Razele lui se picteaza pe peretii mei, transforamandu-i intr-o imensa plansa de desen. Minutele se scurg, la fel ca si vopseaua razelor de pe pereti..
[....] S-a inserat, totul s-a sters, timpul s-a oprit. In locul batailor ceasornicului imi aud bataile interne, mai pronuntate si mai zgomotoase. Discursul timpului s-a incheiat iar noaptea si-a patruns in drepturi.
Noapte instelata, de stele pictata, pe cer infloritoare si minunata zare pe care mi-o oferi asteptand sa treaca ziua, sa te vad.. Ies pe balcon, imi lipseai si iti lipseam. De ce ai intarziat asa mult? Trebuia sa mai indur mult rutina zilei? Esti mai adanca si mai enigmatica decat ziua..imi oferi placeri nebanuite.. tu, noaptea mea pierduta..
Nu conteaza ca scena ti-e acoperita de nori sau ca luna iti vibreaza intunericul, razele ei sunt asa naucitoare incat ador chiar si picul de lumina care intervine intre mine si tine.. Noaptea, astrul viselor mele, motivul pentru care ies sa iti observ formele nemarginite si in negru invaluite. Vorbesc cu tine si nu imi raspunzi, esti confidenta mea!. Ma iubesti si te ador, iesi la iveala pentru mine, ma astepti sa te admir, elogiul noptii ti-l ofer, esti unica regina intunecata autentica. Romantica ta stralucire imi lumineaza abisul. Esti atat de intunecata incat imi ia o eternitate sa iti descriu intunecimea..
Descriu romanta noptii, cantata de greieri, soptita de vant si ascultata de mine. Iti voi fi fidela pana cand ma vei acoperi cu totul , la sfarsitul eternitatii mele. Iti cant povestea privindu-te de la balcon, nimeni nu iti da importanta pentru ca esti motivul tuturor dezastrelor. Dar in povestea mea , esti motivul dezastrelor mele interioare, care se agata de tine si nu te mai lasa sa pleci..Mai ramai o clipa sa te privesc, cerul ti-e licarit de puncte diforme, iar cate o stea cazatoare iti mai anunta puternica influenta . Dar stai![....]
Trebuie sa pleci, pacat ca nu esti mai eterna de atat!. Razele de soare sangerii iti strapung iar intunecimea. Esti asa frumoasa privindu-te cum te spargi in miliarde de bucati.Imi pare rau, plec si eu, dar revin la balcon cand ai sa reapari.Adio!

Dispret si chemare

E timpul sa ma aduni si sa ma izbesti de bolta cerului pana crapa. Vrei sa crape si sufletul meu dar este atat de strans de tine incat nu poate sa crape fara sa te raneasca si pe tine, in fine...renunti la durere si ma lasi sa respir doza de libertate pe care o voiam din stransoarea ta..
Te uiti la mine cu ochii atat de tulburi, vrei sa ma patrunzi cu ei dar eu sunt o piedica pentru sagetarea privirii tale...Crezi ca o sa te urasc pentru toate astea, ca ai vrut sa imi crapi sufletul? Nu, ma simt legata de tine tot mai mult, dulcele divin.
Salutare ochi patrunzatori , nuanta policroma care va definesc imi tulbura vederea....
Detest sa te vad uneori, cu aceasi privire, cu acelasi suras si cu aceasi grimasa a ta. Dar cu toate acestea, mi-e dor de toate si detestandu-le ajung sa ma topeasca de dor.
Calde maini si reci cuvinte imi oferi, imi ingheti sufletul cu ale tale vorbe de mult uitate, reamintite pe parcurs, fara noima si logica, dar ma incalzesti cand imi atingi pielea. Crezi ca trupul meu rezista la pendularile temperaturilor? De ce trebuie sa ma transform in stana de gheata si apoi intr-o plasma numai din vointa ta?. Poate ca asa e dragostea, transformarea perpendiculara a tuturor esentelor si a starilor de agregare din noi.
Clipe sterse , suflate de vantul genelor  tale scuturate , risipite prin atmosfera din camera mea, le privesc tacuta si nu ma gandesc decat la locul destinat asezarii lor.. Petale intregi de cenusa s-au asezat  pe podea, astepand sa fie calcate sau sterse, asa cum odinoara ai calcat si tu ceva pretios in picioare. Prefer sa iti matur soaptele de pe podea si sa le pun in loc sigur, decat sa te imit calcandu-ti valoroasele cuvinte si expresii in picioare. Banal!

marți, 5 aprilie 2011

Am zărit lumină... - Marin Sorescu

Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi ? Voinici ?
Cum o mai duceţi cu fericirea ?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.

vineri, 1 aprilie 2011

http://platea.pntic.mec.es/cvera/hotpot/lavoineb.htm

Frumosul din ochii tai

Cum ochii omului tresar atunci cand "frumosul" le apare in fata, de ce nimeni nu mai pune pret pe suflet? Care este esenta si miezul fiintei noastre? De ce ne consideram homo sapiens, fiinte cu valori morale daca rigidul aspect fizic ne ademeneste in satioase tentatii? Atunci cand desconsideram calitatea umana interioara ne desconsideram pe noi insine.. Privind cu frumusetea noastra interioara nu vedem decat alta frumusete in fata ochilor izvorata din noi.. de ce sa nu fim oameni frumosi si sa nu privim spre frumusetile fiintei si ne scaldam ochii in noroi? Fiinta umana este ca un mar, aratos si splendid la suprafata dar plin de stricaciuni in interior. Daca ochii nostrii privesc spre frumos, un mar simplu, modest ne poate incanta simturile gustative cu dulceata si savoarea sa, fiind nelipstit de vierme.  Nu doresc sa fiu o persoana superficiala, lipsita de adancimi dar ma ingrop in superficialitate de fiecare data cand arunc un ochi critic unei fiinte modeste si pun etichete nesocotind ca gresesc enorm. Dar nu vreau sa fie acest text o teorie scrisa, nici o lectie de viata ci o notare a ideilor mele... care oricum vor ramane ascunse in mine.

marți, 1 februarie 2011

Tablou de toamna






Iti mai aduci aminte de primul sarut? Eram 2 suflete ratacite in cautarea fericirii si a dragostei...nu ne pasa de nimic, voiam sa simtim cum fiorii dragostei vibreaza in noi ca si corzile vechi ale unui instrument. Pasiunea la varsta aceea parea desprinsa din rai, prea tanara si iluzorie..dar traia in noi- ne bucuram de ea..
Prin asta, primul nostru sarut, agatat in amintirea bancii pe care stateam..plina de frunze si udata de ploi, imi traieste in inima si imi apare mereu in fata ca o fantoma trezita la viata dar care nu a fost moarta niciodata.Clipa acea neintinata se revarsa in fata mea de cate ori trec pe langa acea banca, langa acel copac..Cum as putea sa uit asemenea lucru? Tu si Eu, tabloul in care sentimentele isi spuneau cuvantul, sarutul acela nevinovat dar plin de valente .. inimile ce bateau in acelasi ritm, sangele ce clocotea in noi, timpul care ne sufla la ureche sa nu ne oprim, pentru ca se opreste el pentru noi.. ceva de vis!

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

I am here. I am everywhere
Every place youve been I have waited
Every face youve seen I have worn
I have not one name but thousands
I come on the wings of an epidemic
Of a massacre
A lone scream in the night
Announced by the distant thunder of a war
or the bleat of the slaughtered calf
I visit the dying in their burning skin
Devour the bodies of the sick
I crush the hearts of the hopeful as I dance on the backs of the weak
Your greatest fears are my delight
With your cries you invite me in
I am the betrayal you could not have seen
The killer you thought you knew
One day I will be your mother or your father or your friend
Another day I will be your neighbour, or perhaps Ill work through you
There are monsters hiding in your closet
There are ghosts beneath your bed
The dream you feared was real
Was real
These are gifts to you from me
I love you in my little way
With your suffering I am alive!
Cant you hear the music on the wind?
Dont you recognize the tune?
Is it you my friend, your struggling?
Your spirit torn limb from limb?
But I am not death
Death is your deliverer
Death looks to me with sorrow in his eyes and asks, Why must you do this?
My answer remains unchanged
I do what you cannot
No end is swift under my watch
Mercy is a mistake I correct
I am peace destroyed and eyes forced open
The ragged ring around your neck.
I am your secret wish for others
I am their secret wish for you
I have not one name but thousands
But you... you may call me Agony
And I am pleased to make your acquaintance

marți, 11 ianuarie 2011

Poveste







Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,
Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări
Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată
Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire
Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,
Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,
Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,
Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere
Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,
Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat
Ascultând ecoul rece, înspre toamna friguroasă
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat?

Vanitas

Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Toate tac
În jurul meu,
Fals se duce
Cursul vieţii,
Negăsind
Un cântec nou...
Agent secret
Mi-a fost iubirea,
Dar nu ştiu când
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta
Romanţe,
Şi, desigur,
Le-am uitat.