Azi, am aflat ce este acela un "portret". O linie melodica pictata, ce seamana cu , valul unei mari incantatoare, schitand un chip dement sau pacatos. Daca te-as fi facut din linii curbe, ai aluneca usor pe panza, apoi te-ai pravali pe jos, murind in propriile tale culori. Daca te-as fi facut din linii frante, te-ai sparge in mii de oglinzi, ti-ai frange intactul, iar ceilalti ar fi ras de tine. Daca te-as fi facut din linii drepte, ai fi fost perfecta ca o autostrada, portret pictat din rigla, lipsita de trasaturi, culori vii, in sange te-ar paste agonia, infierbantata de melancolia sunetelor, ce proveneau din pensula. Lumina ti s-a zarit pe fata, zambesti sau poate plangi.Nu cade perfect ca sa-ti vad expresia!. "Tu reprezinti toate pacatele pe care nu am avut curajul sa le fac", smintire dulce, ca duhul ce se scurge din ispite. Aveai obrajii rosii ca un frunzis de toamna fermecator, precum obrajii insangerati. Iar ochii i-ai ingropat, intr-o mare adanca, fara fund, din care numai varful facarilor se mai vede. o ultima pirueta a focului. Motivul tamplei- adesea cufundat in gandire, in haos si in absente. Buzele tale picurau otrava peste fapturi candide, albe. Iti ascunzi banalele lucruri impregnate in panza, un rid usor sfios ti se iveste pe frunte, arde si te doare!. Este extraordinar, pentru a largi orizonturile artei, transformam uratul in estetic. Pana si pictura influenteaza adanc o fiinta, patrunde in ea si o poseda, o lasa fara sange si fara respiratie naiva. Esti infinita! Dar eu, stateam si ma uitam la imaginea ta proiectata pe o panza alba, si simteam ca-mi vine rau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu