joi, 15 decembrie 2011

Ego

Tot mai tăcut si singur
În lumea mea pustie --
Si tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine --
Aceeasi nepăsare
De oameni, si de tine.



                                                                      de G. Bacovia

luni, 5 decembrie 2011

Martorii dramelor



Rand de ceara

Am gasit-o ingropandu-si fata intr-o explozie de crini.  Daca ea stie sa-mi incante simturile cu fumuri ce creeaza dependenta, cu miros de liliac similar cu parul ei, atunci eu voi renunta la tot ce inseamna "bine".. Ea vrea sa-mi largeasca fundalul si adevarata nebunie. Ne finim intr-o lume infinita, avem un egoism dual si aromat. Ne-am cladit si ne-am darmat de mii de ori, am sorbit parfum din flori si ne-am dorit doar dragoste. Ne frangem firile ce se zaresc dincolo de apus si mai aproape de rasarit,  iar de la vest la est imprastiem idile.  Ne simtim alese din poezie si ne mandrim cu un statut elaborat, mistic, magic si alte cuvinte fantasmagorice. Incet , incet, degetele tale moi si sidefii vor atrage noi pasiuni care se vor ineca in negrija ta, vor deveni Iadul si Paradisul tau, asemeni Dorintelor si Poftelor.  Tu doresti ceva de la viata asta?- fluture sihastru, ucigator de tandru, tulburator de frumos.Doar sa-mi inchei momentele, si sa-mi distrugi temporalitatea, sau atemporalitatea.

In contur

Azi, am aflat ce este acela un "portret". O linie melodica pictata, ce seamana cu  , valul unei mari incantatoare, schitand un chip dement sau pacatos. Daca te-as fi facut din linii curbe, ai aluneca usor pe panza, apoi te-ai pravali pe jos, murind in propriile tale culori. Daca te-as fi facut din linii frante, te-ai sparge in mii de oglinzi, ti-ai frange intactul, iar ceilalti ar fi ras de tine.  Daca te-as fi facut din linii drepte, ai fi fost perfecta ca o autostrada, portret pictat din rigla, lipsita de trasaturi, culori vii, in sange te-ar paste agonia, infierbantata de melancolia sunetelor, ce proveneau din pensula.  Lumina ti s-a zarit pe fata, zambesti sau poate plangi.Nu cade perfect ca sa-ti vad expresia!. "Tu reprezinti toate pacatele pe care nu am avut curajul sa le fac", smintire dulce, ca duhul ce se scurge din ispite.  Aveai obrajii rosii ca un frunzis de toamna fermecator, precum obrajii insangerati. Iar ochii i-ai ingropat, intr-o mare adanca, fara fund, din care numai varful facarilor se mai vede. o ultima pirueta a focului. Motivul tamplei- adesea cufundat in gandire, in haos si in absente. Buzele tale picurau otrava peste fapturi candide, albe.  Iti ascunzi banalele lucruri impregnate in panza, un rid usor sfios ti se iveste pe frunte, arde si te doare!. Este extraordinar, pentru a largi orizonturile artei, transformam uratul in estetic. Pana si pictura influenteaza adanc o fiinta, patrunde in ea si o poseda, o lasa fara sange si fara respiratie naiva. Esti infinita!  Dar eu, stateam si ma uitam la imaginea ta proiectata pe o panza alba, si simteam ca-mi vine rau!

luni, 24 octombrie 2011

Frig de tine

Cineva, dar nu stiu cine, ti-ar fi descris ideile ce curand au trecut prin capul meu. Are sa fie vreme pentru tot, dar mai ales pentru sinceritate. Are sa fie un artificiu legat de un amor hidos.. sau are sa fie un simplu gand ce mi-a dat fiori..un gand ce s-a pastrat intact " de ce iubeam?" Un circ ieftin are sa ma amuze din ce in ce mai putin, sau sa ma vanda unor clipe ce nu le pretuiesc.
Acum incerc sa plec cum n-am mai incercat nicicand, n-am reusit sa ma abtin...Momentele ce-mi botezau viata cu fericire s-au scurs.. s-au ars si s-au ascuns de ieri si azi. Prezenta lor inunda absenta ta. astfel, are sa fie mai putin din toate : dor, dezamagire si durere..
Cu al tau aspect erai tulburator de mandra, ca plumbul ce atarna peste pleoape si nu le lasa sa respire.. un tulburator de frumoasa nu infatiseaza darul tau, ci darul ce s-a nascut prin tine. oricum, intr-o comedie de fundal, povestea asta pare o scrisoare. Scrisorile nu sunt fidele despartirii , ale durerii sau ale deceptiilor, ele indica podul legaturii ce se lasa peste doua entitati. Afirm cu tarie ca dragostea-apusa de mai sus, este oglindirea dragostei ce va rasari din tristete.. se va preface in alb si va intruchipa o lume calda.. un teatru de papusi romantice in care " tu si eu" vom fi doar spectatori.
Ce trist se asterne toamna peste lume, ce trist mai bantuie prin noi, prin tine si prin mine. cutraierandu-ne astazi, superbul, maine, ... si clipa cand iti va saruta obrajii cenusii de frig, te va cutremura un dor bizar de tot ce-a fost si n-are sa mai fie.

miercuri, 19 octombrie 2011

Octombrie , 19.

Octombrie...
Era o luna mult prea stearsa, iar ea o ura.. Ii ura frigul si matasea, ii ura inghetul ce sosea totdeauna mai devreme, ii ura singuratatea si indiferenta.. Avea o rautate inexplicabila in privire, stingea totul, aprindea intrebari si mici curiozitati banale. Ii placeau ploile, o stropeau pe glezne si alerga fericita sarind si zdrobind stropii. Curgea veselia pe ea iar teama de octombrie se risipea, ca o lumina in intuneric.
Ea, adora sa priveasca sfarsiturile, sa cante dragoste si sa evite lunile de toamna; avea o usoara amnezie in legatura cu anii precedenti, iubea si ura totul, mai mult sau mai putin.
Era mai mult decat constienta de prezenta dansului de zgomote ce ii rasunau in urechi, erau poate vocile unor oameni ce fugeau de vant afara, tipetele unei groaznice intamplari, cantecele adormite, sau poate erau limbile de ceas ce ii aminteau ca timpul nu asteapta dupa nimeni, iar acea zi trista de octombrie, se sfarsea..

Dar urmau altele...

sâmbătă, 6 august 2011

Basm la lumina lumanarii

Imi place sa te iubesc in amurg..
  Atunci stiu ca noaptea va fi rece si ma voi incalzi in bratele tale..
Dar..sper sa nu atarne moi si palide pana la pamant, am nevoie de ele...
Poate cateva soapte ti-au destainuit ca vreau sa te am, sa te adorm printre saruturi si sa iti astern atingeri peste trupul ascuns de frig prin umbra mea..
Am mii de patimi ce vor zbura deasupra ta, se vor rataci si vor cadea in alte patimi, bete de dragoste, fricoase si sensibile. Te voi atinge usor cu buzele pe piele, iar parul mi se va lipi de obrazul tau cald, incercand sa-l cucereasca... spasmele iti vor stapani  corpul in minute intregi de agonie, iar in ureche  iti va suna doar : "pierde-te!"..

miercuri, 20 iulie 2011

V.

Aici stau eu, si-mi dezvolt nelinistea fata de iubire, mazgalita pe peretii unei cladiri , ascunsa si dusa departe de mine.. plictisita si enervata de idei.O iubire posed, doar una, ce sta la locul intalnirii si se raceste, e rece si calda .. cat de straina e de mine si de propriile ei frumuseti.. Mi-e teama de fata aceea care ma va smulge din fum si ma va arunca pe aleea ei ingrozitoare.
Sunt clipe necesare adormirii si caderii in alt taram inghetat si fredonat de guri neintelese. ce-si traiesc viata prin umbre, crini si epitete.
N-am nici un motiv sa ma plang, dar plansul are un motiv sa se verse, de dorul iritat al femeii ce ma iubea. sau poate asa credea ea!Din zori si pana la apus , rasareau muguri de iubire in inima ei, dar se aseza ninsoarea umeda si ii alunga ..unde? In unele orgolii , poate.Dar probabil ca ii voi aminti cum ne imbinam si ne saturam de trupuri, renuntam la ele, iubeam cu sufletul.. totusi. a trecut un secol de atunci.

sâmbătă, 16 iulie 2011

vanitate in primele cuvinte

Si cat de asteptata te lasi atunci cand aerul devine nul cand nu-l respiri, si sufoci intregul Univers. Nu vreau sa fii o cheie care se invarte in usi diferite, nici o creatie erotica dupa care suspina multi iubitori de litere
 E asa usor sa te imbraci in iubire si sa o lasi la vederea ochilor retinuti , e asa usor sa iti cresti patimi in par si sa il lasi sa amageasca fantezistii ce te vor in mod grosolan.. Esti senzitiva , asemeni unei pene ce se asterne pe un suflet indurerat, esti singura careia nu i se pare absurd sa priveasca un rasarit cu aceiasi ochi cu care priveste un apus..
Condamni teorii si le sustii doar pe ale tale, esti ca un monument care este rapus de tacere cand i se cere sa vorbeasca... ai reusit sa ucizi un sinonim si sa prefaci cuvintele in gesturi.