Octombrie...
Era o luna mult prea stearsa, iar ea o ura.. Ii ura frigul si matasea, ii ura inghetul ce sosea totdeauna mai devreme, ii ura singuratatea si indiferenta.. Avea o rautate inexplicabila in privire, stingea totul, aprindea intrebari si mici curiozitati banale. Ii placeau ploile, o stropeau pe glezne si alerga fericita sarind si zdrobind stropii. Curgea veselia pe ea iar teama de octombrie se risipea, ca o lumina in intuneric.
Ea, adora sa priveasca sfarsiturile, sa cante dragoste si sa evite lunile de toamna; avea o usoara amnezie in legatura cu anii precedenti, iubea si ura totul, mai mult sau mai putin.
Era mai mult decat constienta de prezenta dansului de zgomote ce ii rasunau in urechi, erau poate vocile unor oameni ce fugeau de vant afara, tipetele unei groaznice intamplari, cantecele adormite, sau poate erau limbile de ceas ce ii aminteau ca timpul nu asteapta dupa nimeni, iar acea zi trista de octombrie, se sfarsea..
Dar urmau altele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu