marți, 31 mai 2011

Pervaz

Si ploua subaltern
Si ploua..si ploua
Lacrimile isi plang plansul
Solemn, tacut si fara vise
Un strop de ploaie viu si sters
Cuprinde iarasi...
Dansul inselat
De ploaia ce-si iubeste valsul
Si ploua neincetat..si iar
Din tulburari dezleg tablouri
Insotite de aceeasi ploaie
Dulce, sumbra si vioaie
In pudice idei defuncte
Vesele,triste sau poate conturate
De zambete din ploaie
Si lacrimi din stropi.

Imaculatele psihoze [celei mai apropiate fiinte]

.... in declin rasar stamine infasurandu-si bratele peste sufletul tau, stamine drogate din praful solitar ce isi parcurge timpuriu vremea pana sa scapere intentii si sa seduca organe florale. Mistic condiment de lavanda amestecat cu sange pur ce se varsa prin crapaturile raiului tau, infrigurat si aromat, cu forme distinse capata un solemn simbol ce gradeaza raze aprinse in colturi umbrite.
Marcam capitole pe semne si developam vantul si falsele feline ce-si cuprind incheietura rasfirata prin spirite poetice, purtati de idealuri si adormiti de magicul cantec al ochilor verzi. Lumea stie ca eu nu exist, si sunt doar inchipuirea efemera pe care orologiul il curge printre evadarile sumbre ale trecutului din prezent.
Eu stiu ca intreaga ta chemare nu este decat un sunet frant de oboseala sorbit de buzele crispate de iubire si de gusturi funerare. Ai cerut sa-ti moara plansul printre romante lesbiene si sa-ti inchine lumanari de ceara ce cad pe suprafata pielii, decolorand-o , pete ingropate in epiderma ta subtire, plina de adancuri si lipsita de suprafata, viitoare pagina de scris, nuvele erotice sau romane gotice. In crang se lipesc momente intregind actualul , aripi inclestate, frustrate si grabite spre zboruri pe scara , pasind pe treptele imaginare ale constiintei tale, tu nu ai de unde sa stii cum noaptea devine salbatica si inselatoare, cum sufletul se zbate prin hotare si prin intarziatele seri. Nu ai de unde sa simti aroma-naripata a castanilor rosii ce isi pierd valente credule, pornite pe poteci de-ntoarcere. Da-mi mana si arde-ti nebunia , pastreaza-o intro cutine si daruieste-i furtunii sacrificiul dementei .
Amarui si nepotrivit ti-e caracterul!

duminică, 29 mai 2011

Greseli

Azi ti-e dor in sfarsit, de mine sau de altii, nu conteaza.. important este ca ti-e dor desi pretind ca forma asta tinde spre simulacru. Ma intreb de ce iti sangereaza obrajii la atingeri delicate de flori cu spini.  Tandru, trist, feeric si docil, practic orchestreaza cu nebunia firilor firave, dulce ciripit albastru-deschis sfarsit de refren si razboi intre fiinte traditionale. Batai grabite si lucide ce atarna spre orizont o multime de cuvinte fotografiate sau fumate de alegatori indrazneti, putin mai indrazneti decat cere epoca. Prabusiri de dor in spatiu, dor cules din bujori albiti de frigul de vara, farmece cristalizate in ... blesteme insiruite pe unele benzi de casete. Halal prefixe, halal ajustari de mozaic, figuri de lemn sau pete de ceara, inscrise pe o foaie .O foaie din piele de stejar, la radacinile caruia stateau planse zeci de lacrimi efemere, imbibate in orgoliu si fantezii cazatoare, mai corect ca niste stele ce se clatina in betia cerului.  Ce umede trotuare strabati in cautarea orasului ce suspina la pasul tau, tinandu-te de mana cu una din iluziile tale surprins de acrobatiile saltimbancului de la circ.  In testament ti-ai scris povestea, e a ta , a mea sau a altuia? Pe tine nu te iubeau strofele din muzica valsata pe trotuar, doar destui ochi satanici ce isi petreceau momentul admirand suprematia. Se incrucisau privirile spre Orient, dispar ca tipetele torturate din fante absente.  Stare ieftina, morfina , inghetata de armistitiile smintite ce ies in calea anotimpurilor. Dar tu stai si catadicsesti despre ridicolul botezat in parfum. Cercuri de foc, iubiri prezise, minciuni nascute pe buzele iubirilor, marmura alba si apusuri de toamna, lupte stridente intre doua bestii ce plang la  note de vioara... Ma pot indragosti atat de usor, de eternul ieri, declinul de maine, asfintiri de ultima noapte , ce stau pe piedestalul unui octombrie discret, scaldat in lanuri de pe camp, cuprins de dor, ca si tine... la fel de amortit ca imaginile regretelor tarzii, nascute ca sa moara nefericite si demonice.  Cele mai blande lumini ar putea sa iti decoloreze parul , sa iti ierte crimele , sa tremure la gandul glasului tau si sa depaseasca ritmul spasmului. Vis lichid, vesel mirat si sarutat printre basmele cu multi de "da".

sâmbătă, 21 mai 2011

din " muzica cuvintelor pavate in pasii lor"

S-au schimbat culorile anonimilor de pe terasele franceze, cautand aceleasi gusturi vagi de casmir inodat cu fire de scortisoara. S-a cutremurat intreaga atmosfera interbelica ce sufoca cotidianul sau poate imaginatia joaca piese de teatru pe campurile mele vizuale. Pot sa caut acelasi arbust solitar invelit cu o mantie de flori ce cauta nemarginitul parfum sau poate caut o idee  ce imi etaleaza gusturi ipocrite.
Cand vorbim de lalele timpurii vorbim de aceleasi momente, loc de idila cu rezonante amintind sunetele lemnului pur, ne amintim de formele elegante ale romanelor ce le citeam privind spre imaginile insufletite  de calatori latini cu simboluri frantuzesti.A innebunit natura la suflul pacii abundent si sincer, acoperit cu arome "sentimentale" sau aer suflat de bestii turbate prea-pline de ele. Am inceput sa ador statuile sparte de picaturile de ploaie ce cad constant in acelasi loc, stropi ce imbata iarba, prefacand-o in amantele narciselor, poate ador si bordurile de trandafiri ametitori sau ametiti de frunzisul fermecator ce strabate trotuarul plin de pulbere.
In vis, se deslusesc expozitii de crini fermecatori si punctuali, apasati de o incarcatura benefic-banala .. atrag privire oamenilor distinsi sau poate mediocrii sporind lacomia sezonului.
Grav mai stau in penumbra sufletele fara teama , care in spasmele dorintei arunca flacari si inunda cerul cu lastari de pruni, veseli , curiosi si proaspat pierduti prin fantezie. Criza aleelor patate cu vin, scurs din struguri adolescenti , capata o seriozitate malefica si da substanta paletei cromatice , ce insoteste culoarea eternului scurs pe aripile unei vietati, ademenite de mirosul acru-amar ce strabate locul.
S-a pierdut incarcatura pariziana, s-au pierdut si ideile nascute din poeme sau povesti pe cale sa fie inventate... s-a pierdut amurgul printre zori de zi si parfumul printre duhori de matase arsa.
Mi-am pierdut ideile, asa ca inchei.
............

miercuri, 18 mai 2011

mazgalit din "a doua stea la stanga"

Se mai intampla sa confundam nuante de verde cu sidefiu-cristal si sa ne scurgem ochii dupa sclipiri amagitoare de licurici nervosi, ce cutreiera campurile imaginatiei noastre, zburda peste patimi si topaie prin lanurile de margaritar.
Avem impresia ca minutele masurate si prinse de crengile nucilor si ale artarilor sunt mai scurte decat libertatea opiniei. Intr-un bazar suferind , ne cumparam idei si imprumutam carti despre dimineti-pierdute-aiurea, gesturi sacre ne intrupeaza si ne alunga din infinita noastra galaxie sufleteasca, amare ganduri si opinii indraznete ce colinda printre buze. Colindam si noi printre amantii tai cu parul castaniu si parul rebel batut de vant, asternem verbe peste substantive si dormim pe patura gramaticala cu nuante de adjectiv.... dar aveam uneori impresia ca fericirea apasatoare se datoreaza dorintei, inutilului, incantatorului si grotescului. Insiruirile perfide, dezastre aeriene iesite la o promenada inconjurata de arbori goi, trasati de orbi si pictati de filozofi incruntati cu ochelarii mai jos de ochi.
Uneori ne bem nervii din pocale pentru sampanie, ne iubim faima inexistenta la care speram dezamagiti. Amurgul dintre tu si eu, dintre ei si noi, se fractioneaza si din ruptura ies scantei albastre de peruzea, gloante-surpriza si flacari comice cu caracter dramatic.
Putem pluti pe pleoapa vazduhului si aduna ciresi din nori, ne asurzim ascultand orchestre  vaste de muzicanti
ambulanti... Din zori rasar doar stele si bucati de gheata perpendiculare, ascunse sub masti de bronz vopsite si ne lasam purtati de fluturi fara picioare pe meleagurile Austriei , incantator de simplu.
De azi imi dau demisia din "noi" si am sa devin eu, de azi am sa citesc carti inventive, despre limbaj ambiguu si despre "cum sa faci fata ratiunii".

Amiaza isterica

Sistematic evacuezi normalitatea din sine si astepti raspunsul unor semne de intrebare prea tarziu puse.
In tot acest timp ti-ai putea seduce pofta cu o ciocolata picanta servita la o masa cu miros de brad crud, o masa verde, cu aschii de cristal si noduri maro-visiniu. Iti petreci clipele pe culmile dorului si pe ale genelor tale lasate, apasate sub greutatea firelor de praf. Un ras meschin iti izbeste timpanul stang, iti intorci capul si afli ca ecoul isteric da navala in camuflajul tau. Nu a fost decat un zbor violent si frivol care ti-a atras atentia de la ziarul cu evenimente mult prea  banale pentru gustul tau distins.
Citesti "Mona Lisa Del Gioconda" si iti scuturi parul uns de lacrimi sangerii ce cad din inaltul cerului, special pentru a-ti improspata mireasma cu care ti-ai acoperit capul, esenta ruginie din izvoare ceresti..

E prea tarziu sa te mai ridici, timpul ti s-a risipit

marți, 10 mai 2011

Flyleaf - All around me [ Imn pentru unele iubiri apuse]

Rictusul vorbelor neasemanate

Ceaiul de suferinte imi imprima  pe par un parfum care nu-i al meu, ci al matasei adanci culese din simfonia surda de miresme similare simturilor. Rugina din lalele si durerile de cap ale orgiei sonore imi cutremura fiinta ca intr-un zbucium frenetic de cuvinte non-sens, vise decapitate si idealuri fara incendieri de motivatie si lumina. Dau foc lumii si adun boabele de roua din cenusa picurata pe asfalt. Deslusesc un gand nataflet din voluptatea sensurilor nascute din paradis si coborate in iadul pamatului.
Adancul insondabil al femeii cu privire glaciala ineaca existenta si raspandeste teroare in bestiile pamantului. Venin ipocrit picura din vinul rosu ce imbata simturile si adulmeca mirosul mortii, moartea paroxismul suprem al imaginatiei demonice si abstracte. Eu pot sa domin lumea cu pionii de pe tabla de sah, pioni sau soldati ruginii in costume stacojii ce perinda pe trotuarele decorului neinsufletit si prea trist pentru a simti pasii de gala. Vorbele mele sa arda si sa se prefaca in scrum pentru a-l fuma din cand in cand atunci cand simti nevoia de mine. Un cuvant matur si intreaga natura cade pe jos la urletele inserarii ascunse dupa luna.
Simt nevoia sa deschid fereastra ca sa vad fata zilelor de april ce imi salveaza disperarea si spiritul de ceara care zace incatusat in propria mea fiinta... nemarginandu-ma in calea vorbelor nerasuflate si ale rezonantelor intime ce parcurg intreg traseul timpului , imi omor tacerea cu note muzicale adormite si trezite intr-un asalt de materie ce cuprinde ranile luminii intr-o transcendere sonora.
.......
Sufletu-mi cuprins de vanturi se odihneste printre lacrimi nevarsate si cuprinse de un dor "dureros".Imi iau caietul si transcriu trairile nascute din puterea vointei si din putearea aleanului iubirii.

luni, 9 mai 2011

amatoare de poeme

Vor inflori ciresi sau visini printre parul nostru auriu colorat de natura. Fumul sferic al asteptarii ne parfumeaza vesmintele si ne orbeste cu imprecizia lui. Vorbele au capatat raspuns prin soapte amare si intrebari ascutite ce dau impresia sagetilor, zdrobind vazduhul. O ramura batrana ti se agata de gulerul camasii si sfasaie bucata  de material devenita una cu tine. Lacrimile nu mai au rost sa curga , devin niste perle transparente prea pretioase pentru a fi risipite pentru cineva anume. Nu voi mai lasa lacrimile sa ti se sparga de pamantul rece si exigent si sa se imprastie printre zborul aripilor de randunica. Petardele risipesc culorile  rogvaivului printre dorinte, asternand o mare de aspiratii.Diversele altare la care iti inchin dorul, devin sterse de timp si neglijate de catre mine..Marele poet, seducator de femei impozante, cel care le arde simturile cu masura versului si le incita gusturile de critici. Ai primit jertfa mult asteptata, bietele amante la gatul carora agatai ace de albina , in semn de vesnicie. O clipa ai devenit pentru mine si pentru toti, o parte din lume, o parte din flori si frunze, o mare parte din golul etern prezent in interiorul placerii, asa cum este prezent in interiorul poemelor tale. Ingerii de cristal care plang tristetea neinchipuita ce ne invaluie, sunt mici suflete nostalgice, ce etaleaza cu ochii si cu gura, creatie peste micul poet ambulant.

Nu mai inteleg

Ce imagine frivola cutreiera vazul oamenilor risipiti printre mobila al carui miros de coaja de rattan se intinde peste simturile olfactive ale lor. Este imaginea pe care o citesc din cartile rosii de care m-am indragostit candva, iar acum traiesc doar momentul cu ele. Nu mai inteleg daca acele carti ma trag spre lumea ta sau ma indeparteaza, cert e ca...sub cerul meu vopsit cu var  se scurg inscriptii insipide care amesteca dorinta cu cea mai inalta figura de stil negativa. Mai tii minte cand iti picuram priviri in ochi ca sa ma vezi? Esti doar persoanjul desenat pe copertile cartilor albastre, sau verde-liliac. Poate ca acum ma regasesti sub forma de uitare, vis sau identitate. Conform calculelor mi-am incetat existenta in tine, si am murit odata cu moartea anotimpului care ne unea odinioara. Ce sunet ratat de meditatie absurda ma cuprinde, contempland la clipele efemere , trecute si uzate. Ma sufoc respirand aerul tau imponderabil ce atarna plumb de narile mele. Personajule, ai devenit una cu scrisul si una cu amintirea , uitat, mai nou pe noptiera mea de langa pat. Ti s-a asezat praful pe fata si in zona pieptului. Inima ti-a incetat sa mai alerge nebuna prin tine, cautand  ceea ce tu numeai "dragoste". Pe spatele biografiei tale se astern suspine inecate in nedereasa, iar sub ochii tai incercanati s-au adunat petale de trandafir uscate, incolore si inodore.Mai sunt multe umbre peste ape care se adun in cartea si in mintea mea, trec prin tine si se reunesc in versurile poeziilor intrupate in povesti nescrise.
Am inchis si cartea, mi-am inchis si ochii.. iar sentimente prapastioase imi nelinistesc sufletul ca atunci cand te-am privid murindu-mi in brate sub ochii persoanjelor.

duminică, 1 mai 2011

Perindare prin rai

Ingerii nu mor dar nici nu traiesc apusi de lacrimi si inecati in vise concupiscente. Alaturi de ingeri, clipele alergate de surmenaj poposesc pe umerii unui deal uitat de ... [noi]  si de acolo se vor rasfrange mii de cioburi vaste care alcatuiesc propriul tau vis. Creez o postura reticenta fata de apologia naturii si a creatiilor independente.
Poate nu ai ajuns sa versi randuri pe hartie si nici sa deformezi litere cu ajutorul penitei pentru a fi unul dintre "cei alesi". Paroxismul il poti simti cu sau fara voia sunetelor sau a imaginilor perturbante care iti spulbera buna-vointa. Stai pe scara si privesti cum frigul si nostalgia inlatura orice bucurie de pe strada, observi petale sangerii de flori cum iti matura corpul intr-un val de vant. Atunci pentru tine creatia este mult prea mica pentru ultra-sentimentele care te apasa, ca o groaza nebuna ce devine statornica. Te plasezi intr-un trecut mult prea indepartat, vrei sa devii mai mult ca perfect sau poate doar trecut maturat de prezent si umbrit de viitor.. poate la fel de indepartat. Gratie punctului, ma opresc aici nu inainte de a inlatura suspiciunile tale: creatorul din tine poate rasari mai repede decat o floare in bataia razelor, daca stii doza de imaginatie pe care sa i-o trasezi pe radacini.