marți, 10 mai 2011

Rictusul vorbelor neasemanate

Ceaiul de suferinte imi imprima  pe par un parfum care nu-i al meu, ci al matasei adanci culese din simfonia surda de miresme similare simturilor. Rugina din lalele si durerile de cap ale orgiei sonore imi cutremura fiinta ca intr-un zbucium frenetic de cuvinte non-sens, vise decapitate si idealuri fara incendieri de motivatie si lumina. Dau foc lumii si adun boabele de roua din cenusa picurata pe asfalt. Deslusesc un gand nataflet din voluptatea sensurilor nascute din paradis si coborate in iadul pamatului.
Adancul insondabil al femeii cu privire glaciala ineaca existenta si raspandeste teroare in bestiile pamantului. Venin ipocrit picura din vinul rosu ce imbata simturile si adulmeca mirosul mortii, moartea paroxismul suprem al imaginatiei demonice si abstracte. Eu pot sa domin lumea cu pionii de pe tabla de sah, pioni sau soldati ruginii in costume stacojii ce perinda pe trotuarele decorului neinsufletit si prea trist pentru a simti pasii de gala. Vorbele mele sa arda si sa se prefaca in scrum pentru a-l fuma din cand in cand atunci cand simti nevoia de mine. Un cuvant matur si intreaga natura cade pe jos la urletele inserarii ascunse dupa luna.
Simt nevoia sa deschid fereastra ca sa vad fata zilelor de april ce imi salveaza disperarea si spiritul de ceara care zace incatusat in propria mea fiinta... nemarginandu-ma in calea vorbelor nerasuflate si ale rezonantelor intime ce parcurg intreg traseul timpului , imi omor tacerea cu note muzicale adormite si trezite intr-un asalt de materie ce cuprinde ranile luminii intr-o transcendere sonora.
.......
Sufletu-mi cuprins de vanturi se odihneste printre lacrimi nevarsate si cuprinse de un dor "dureros".Imi iau caietul si transcriu trairile nascute din puterea vointei si din putearea aleanului iubirii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu