Tu esti floare sau femeie? Iubesti sau amagesti perechile de batai pe secunda ale inimii?Gandesti asemeni unui trandafir imbatranit si sangeriu uscat printre pasajele umede ale goliciunii lumii, prezenta pura, hainarind prin sferele adormite de fantezii ce se revarsa peste cartile de culoarea parului mov abia vopsit, inaltator de impasibil si dementa caracteristica fumului socului ce zburda prin parcuri solitare, tragice si odioase in acelasi timp.
Te asemeni la chip cu un mar uscat, asemenea femeilor ce iubeau candva, te asemenei "ei", un fir de ata galben ce atarna din aurul greoi al pleoapelor intredeschise, varuite in alb de plumb. Iar cu un rosu de buze aprinzi valvoare asemeni unui sirag de perle bolnave de incandescenta.
Iar tu, femeie, ce te asezi la masa de scris si insiri prin versuri un adio scurt si lacrimat, roman nereusit si marturisiri inselatoare, grav de nebunie invaluit si sunete moarte ce alcatuiesc rasaritul... un rasarit pictat prin unde , alese sau deschise la culoare, parand asternute cu precizie in litere si fapte, gesturi descrise si peisaje de gari grabite.
Linistitele culori iti paseaza calmul adierilor prin fumul de tigara, adormit si el adanc si vesnic aflat in nuante albastre. Scrumiere sparte si reviste mulate pe lemnul de pin, iti amintesc de favoritele momente supranaturale cand te luptai cu teama tatonarii gradului de zapaceala ce iti derula prin terenul mintii.
Femeie pornita din val si iubita de crini si zambile , femeie frumoasa cu gura de rai si ochi mincinosi, supara patimi si rupe suflete cu privirea.. femei purtate pe alei deschise, infloritoare, dar care iti patrund in sange, necunoscut de enigmatice. Chipuri de stanca sculptata, icoane cu strofe nepasatoare.Laitmotiv.
.Oare asa-s femeile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu