Ce tandru iti arunci privirea peste ochii lumii, incatusat de tragice asteptari te porti indecent cu minutele din ceas.
Remarca ta picura vazduh in cerul ce-ti asterne ceata peste iris si iti mascheaza teama cu un val de rusine natanga , prafuita de juramintele ce ti s-au aplecat peste frunte. Cararile din mersul tau insemneaza peste cratere mijloace de caracterizare a furtunii ce ti se dezlantuie in partile intime ale intregului tau.Numai tu te-ai lasat caracterizat de adjective batrane si neintelese, verbele ti-au dat miscare prin lumi paralele iar punctele ti-au stopat avantul frant de frigul verii.
Anonim si pierdut in spatiul unui dulce anonimat, spulberat de spinii tuturor, crescut in sfarsiri proaste de idile, parole nebune, singuratice si frivole, palmieri nedoriti iti catara mintea prin culmile dealului si ti-o arunca in fundul gradinilor. Frumoasa mana ti-a cusut zambetul si ti l-a sters cu asprimea unei dame de pica, prea geloasa, ce iti catadicseste linisti prea zgomotoase in nopti albastre de sambata.
Stanca farmata din cauza ta este rezultatul plictiselii... si cate mijloace de modestie suspendate de peretii falsi ai lumii tale vii, intrebata de trecatori , si raspunsa prin alte intrebari.
Cat e ceasul? Deja timpul nu mai asteapta, ce bland se asterne peste perechile de suflete si ce mandru isi arata trecerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu