cuvinte dintr-o carte fara noima

Si-ai inghetat sub albastrul norilor... pierdut in spatiul sufocat de oameni pierduti de ganduri si sentimente... Vrei sa incerci sa te urci pe spatele unui munte cocosat de bataile soarelui care ii dezghetau lacrimile pietruite in adanc.Iti versi amarul in  locul renasterii, sufletul iti este mai gol decat un pahar insetat.... - calatorind pe astfel de meleaguri iti aduci aminte de cartea "Singur pe lume".. astepti sa fii salvat de fluturi si purtat pe aripile creionate si sterse in acelasi timp..Visezi absurd si crezi ca ai mai multe vieti decat o pisica turbata. Te inseli daca tu crezi ca soarele straluceste doar pentru tine colorandu-ti parul mirosind a fum de iarba verde arsa. Esti mai umil decat  un strop de roua adunata intr-un borcan, esti mult mai umil decat o banca pe fata careia persoanele isi imprima fundul. Aerul rece ti-a inghetat iarasi narile atunci cand ai pasit spre munte. Esti reticent cand vine vorba de soapte.. ti le spargi pe fata dand cu pumnul ..iti izbesti oasele unele de altele, amestecate ca intr-o salata din care nu te mai saturi.. Ai inceput sa te hranesti cu vorbe goale, stomacul iti canta de zori la ureche.. indiferent cu persoana de fata ajungi sa speri la zero vise si la infinite idealuri...  Deja te agati de betia lunii care varsa asupra capului tau duhoarea alcoolica din care iti dau lacrimile.. Iti copiezi lumea din cartea vietii tale si ii dai un nume zapacit . Nu regret ca te-am creat asa..