Valuri de ciresi ajunsi la maturitate imi strapung mintea alungand-o spre cele mai indepartate tarmuri de nisip fragil desenat pe sticla dunelor. Ajunsa in departate ma pierd in inutilitatea lucrurilor inconjuratoare: cearceaf-zmeu-lacrimi-capsuni-table'de'sah etc. Devin nemuritoare odata cu apusul soarelui, si mor odata cu chemarea valurilor oceanului spre campurile de corali lipiti de fundul apei. Ador sa mor in bataia vantului aspru care imi supara hainele si mi le lipeste de anumite parti ale corpului.
Visurile neimplinite imi insenineaza fata, doresc sa le implinesc eu..dar cine sunt eu?
Un pion pe tabla de sah de mai devreme, sau poate un clopotel dintr-un buchet de zambile..sau de ce nu, pot fi si greseala gramaticala..
Imi complic prea mult viata cu virgule si ghilimele de rigoare..ma impiedic de puncte puse aiurea in romane politiste, cu dorinta de a claca pentru a ajunge cine-stie-unde... m-am saturat si de semnele de intrebare puse in orice moment.. oamenii stiu ca ele nu au rost si nici raspuns. Ajunge! nu suntem la ora de roamna, ci la ora de inventat aberatii adolescentine.
Gratie evitarii care m-a facut sa pasesc peste detaliile plictisitoare din viata unei... persoane, persoana mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu