Totul a inceput cu o foaie de hartie alba, rupta din caietul tau..pe acea foaie alba ma nasteam eu..ma nasteam din mainile tale de artist.. Ai incercat din prima ta opera sa ma creezi pe mine.. ai incercat cu linii frante , apoi indoite pana ai revenit la linii armonioase. Incetul cu incetul, ma construiai in fiecare zi mai mult, bucata cu bucata.. Mi-ai desenat corpul asa cum voiai tu sa arate, liniile imi descriau trupul stiut doar de tine.. Te-ai oprit o clipa la chipul meu... te gandeai "oare cum sa te desenez?"... luai tot felul de reviste, te uitati la contururile celorlalte fete, voiai sa extragi unul.. sa mi-l faci mie.. ti-am zis " nu vreau sa fiu ca altcineva, fa-ma unica, din imaginatia ta..imbina elementele placute tie" dar nu m-ai auzit.. eram doar o pagina rupta, jumatate desenata.
Dupa ceva timp, ti-ai imaginat ceva, diferit de ce vazusei.. m-ai desenat in intregime acum.. Ce urmeaza?
Spuneai ca ceva lipseste... apoi ti-a dat seama ca desenului tau ii lipseste culoarea.. Ai luat creioanele colorate din sertar si ai ales cele mai reci culori.. vroiai sa ma infrigurezi, sa ma racesti de tot ce simtisem pana atunci..
M-ai desenat, culoare peste culoare..intreg sceptrul culorilor dispretuiroare erau peste mine..ma invadau..ma descriau rece si indiferente..eu nu eram asa..dar ai insistat sa ma transform intr-un ghetar din cauza culorilor care mi-au racit treptat inima..
M-ai colorat si apoi ai privit intrebator spre mine.. Dupa expresia ta mi-am dat seama ca nu pusesei nici un sentiment in desenul tau si ca oricand puteai sa ma arunci ca pe o alta foaie de hartie. Spre surprinderea mea nu am ajuns in cosul de gunoi.. Eram prima ta creatie si voiai sa ma pastrezi.. m-ai lasat pe masa pana a doua zi.. Ma impacasem cu ideea ca macar apartin creatorului meu..si ca nu voi fi o " creatie esuata"..
A doua zi ai venit plangand .....plangeai fara motiv..rezemat cu capul de coltul paginii mele..doua-trei lacrimi ti-au cazut pe foaie deformandu-mi aspectul.. Lacrimile tale s-au imbibat in pagina mea, in mine..m-ai intristat si pe mine..dar eu nu aveam lacrimi sa plang..nu ai vrut sa mi le desenezi cu toate ca iti ceream cu disperare sa o faci, pentru a ma descarca. Nu ai facut-o..Chipul creat de tine, era vesel... dar nu aveam de unde sa stiu ca asta avea sa ma coste mult.. Infuriat ca iti zambeam in timp ce plangeai, m-ai luat cu furie de pe masa si m-ai rupt in zeci de bucati, din care nu au mai ramas decat nuantele reci ale culorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu