Noaptea, magica simtire

Fraza incepatoare.....

Gratioasele minute se scurg pe peretii inrositi de sangeriul soarelui.. Razele lui se picteaza pe peretii mei, transforamandu-i intr-o imensa plansa de desen. Minutele se scurg, la fel ca si vopseaua razelor de pe pereti..
[....] S-a inserat, totul s-a sters, timpul s-a oprit. In locul batailor ceasornicului imi aud bataile interne, mai pronuntate si mai zgomotoase. Discursul timpului s-a incheiat iar noaptea si-a patruns in drepturi.
Noapte instelata, de stele pictata, pe cer infloritoare si minunata zare pe care mi-o oferi asteptand sa treaca ziua, sa te vad.. Ies pe balcon, imi lipseai si iti lipseam. De ce ai intarziat asa mult? Trebuia sa mai indur mult rutina zilei? Esti mai adanca si mai enigmatica decat ziua..imi oferi placeri nebanuite.. tu, noaptea mea pierduta..
Nu conteaza ca scena ti-e acoperita de nori sau ca luna iti vibreaza intunericul, razele ei sunt asa naucitoare incat ador chiar si picul de lumina care intervine intre mine si tine.. Noaptea, astrul viselor mele, motivul pentru care ies sa iti observ formele nemarginite si in negru invaluite. Vorbesc cu tine si nu imi raspunzi, esti confidenta mea!. Ma iubesti si te ador, iesi la iveala pentru mine, ma astepti sa te admir, elogiul noptii ti-l ofer, esti unica regina intunecata autentica. Romantica ta stralucire imi lumineaza abisul. Esti atat de intunecata incat imi ia o eternitate sa iti descriu intunecimea..
Descriu romanta noptii, cantata de greieri, soptita de vant si ascultata de mine. Iti voi fi fidela pana cand ma vei acoperi cu totul , la sfarsitul eternitatii mele. Iti cant povestea privindu-te de la balcon, nimeni nu iti da importanta pentru ca esti motivul tuturor dezastrelor. Dar in povestea mea , esti motivul dezastrelor mele interioare, care se agata de tine si nu te mai lasa sa pleci..Mai ramai o clipa sa te privesc, cerul ti-e licarit de puncte diforme, iar cate o stea cazatoare iti mai anunta puternica influenta . Dar stai![....]
Trebuie sa pleci, pacat ca nu esti mai eterna de atat!. Razele de soare sangerii iti strapung iar intunecimea. Esti asa frumoasa privindu-te cum te spargi in miliarde de bucati.Imi pare rau, plec si eu, dar revin la balcon cand ai sa reapari.Adio!