Dulcele apus de jos seara.. cand luna se clatina intre disperare si bucurie de asalt in lumea noastra spatiala.
In apusurile din acele seri de joi poti vedea luna in toata splendoarea noptii, in acele seri se nasc mii de fluturi bezmetici care iti circula pe langa ureche.Acele vise de primavara isi aduna aromele si le arunca din puncte inalte exact in capul visatorilor turmentati de absenta lor.
Ador apusurile de primavara cu miros de vara si cu esenta de anotimp-uitat-de-secole, in care oamenii isi vad de treaba .. ei sunt acei oameni care nu gusta din deserturile oferite de zile insorite si de nopti mult prea reci de aprilie sau poate de mai.
Asculta ciripitul crengilor ce se agata de parul trecatorilor, blestemand natura si toata constructia sa. Dulcele vin din boabe de struguri nenascute , iti aluneca pe buzele subtiri si iti imbata cavitatea bucala cu acreala si culoare. Adierea usoara din serile de joi te fac flegmatic sau poate melancolic, adulmecand mirosul strazilor udate de roua diminetii ce inca se pastreaza in pietris.
Zece sau un numar nelimitat de ganduri iti tulbura linistea ce se coboara spre valuri pentru a putea fi purtata de oceane sau mari. Visezi la trecatorii ce ies din teatre sau din cinema-uri, cuprinsi de febrilitate , entuziasmati sau poate tristi de ceea ce au vazut si nu le-au atins asteptarile. Oameni stersi si fara imaginatie coboara din tramvaie, ei nu observa dulcea primavara, dulcele apus sau dulcea soapta a anotimpului trecator.
As vrea ca vantul rece sa nu se opreasca odata cu caderea noptii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu