Un pix iubea o carte,
O mâzgălea cu dragoste aparte,
Scrisori de dragoste, şoapte d'amor,
Una ce conţinea chiar şi-un omor...
I se sfârşea însă firava lui viaţă,
Căci pasta-i se scurgea la fiece prefaţă.
"O, dolce mio, je t'aime tant!
Promite-mi ca n-ai să mă uiţi,
Asta ar fi frustrant!"
"N-am mai văzut asemenea slăbuţ,
Ce inima-mi sfarmă c-un scris cam de prostuţ,
Mi-ai lăsat urme-albastre, n-am sa te uit!
Dar pleacă, a ta viaţă se scurge ne-ntrerupt!"
O linişte apăsătoare se lăsă-ntre cei doi,
Cu-o ultima suflare pixul căzu greoi,
O dramă consumată între foi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu